Ministrul Sănătăţii încearcă marea cu degetul cerându-i premierului să dea undă verde la angajări în sistemul sanitar. La ora actuală, sunt vreo 5.000 de posturi blocate. Dar, probabil, nici nu a ajuns propunerea scrisă la Palatul Victoria că Boc a rezolvat-o chirurgical: "Nu se poate", ministerele au "tot felul de solicitări".
Acum, la mintea lui Boc, potrivită cu înălţimea sa, chiar nu ne aşteptam la mai mult. Dar cel puţin, pentru a se evita nenorociri de răsunet internaţional, cum a fost cea de la "Giuleşti", ar fi trebuit să nu se lanseze în răspunsuri inconştiente. Pentru că nu toţi suntem cu mintea la piciorul broaştei ca să înghiţim bazaconii cum că deblocarea de posturi trebuie negociată cu FMI. E normal ca toate ministerele să aibă solicitări. Dar, de la "Sănătate", aceste solicitări au ca scop să prevenină decesul unor fiinţe care au doar vina că au venit pe lume într-o maternitate din România. În scurt timp, peste nenorocirea de la "Giuleşti" se va aşterne uitarea. Dar, după ce o alta va izbucni, cine ştie unde în ţara asta cât de curând, iar se va declanşa o isterie generală, fără nicio finalizare. Iar episodul de la "Giuleşti" va fi amintit în treacăt doar într-un top negru al numărului de decese. Pe scurt: clasic românesc.
Dar în toată povestea asta tristă şi ameninţătoare, ministrul Cseke Attila chiar a avut şansa de a-şi demonstra demnitatea. Simplu: demisia pe masa lui Boc şi pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Ar fi fost reacţia firească a unui ministru responsabil la modul clasic românesc în care guvernează Boc. Cu idei puţine şi proaste. A apucat Boc să spună că nu poate debloca decât un post la şapte libere, adică vreo 1.000 de posturi, şi nu mai dă înapoi. Deşi tragedia de la "Giuleşti" din vara asta este comparabilă cu tragediile din minele de pe Valea Jiului. În schimb, Cseke Attila preferă complicitatea, lăsându-se contaminat de stilul clasic românesc.