Copilul răcit: la doctor sau acasă

Un copil face cam şase viroze respiratorii comune pe an, uneori chiar opt sau zece, asta neluând în calcul gripa sau bolile eruptive ale copilăriei care, din fericire, se fac o singură dată în viaţă. Toate aceste afecţiuni sunt virale, lipsite de un tratament specific, dar impun de fiecare dată ameliorarea simptomelor copilului şi uşurarea suferinţei sale.

Virozele respiratorii banale pot fi produse de peste 100 de virusuri, cu structură antigenică diferită, ceea ce explică repetarea episoadelor morbide şi lipsa unui vaccin sau a unui tratament etiologic. Aceste afecţiuni durează câteva zile şi produc numai rareori complicaţii: otite, sinuzite, faringite, amigdalite, laringite etc. În schimb, ele reprezintă câteva zile de suferinţă pentru copil, de absenţe de la şcoală şi, fireşte, emoţii şi nelinişte pentru părinţi.

CONSULTAŢI MEDICUL!
Virozele respiratorii se caracterizează prin secreţii nazale abundente, nas înfundat, strănut, dureri în gât, tuse şi ascensiuni febrile. Aceste manifestări pot fi tratate acasă, cu medicamente cumpărate fără reţetă de la medic. În acest sens, mamele dezvoltă în câţiva ani o veritabilă experienţă. Totuşi, faptul că aceste medicamente se pot găsi şi cumpăra la liber nu le face inofensive şi ele nu trebuie folosite fără discernământ.

De fapt, în ultimii ani, forurile internaţionale de specialitate recomandă cu insistenţă interzicerea folosirii acestora în cazul copiilor sub 2 ani şi utilizarea cu reţinere la copiii sub 6 ani. În locul acestor medicamente, metode simple de îngrijire se pot dovedi mai eficiente şi mai sigure.

Mai ales, nu ezitaţi să consultaţi medicul în cazul unei sugar sub 6 luni, dacă este un copil mic cu febră ce durează trei zile sau chiar în cazul unui copil mai mare la care febra durează de o săptămână, dacă apar secreţii nazale purulente ce persistă peste 10 zile, dacă micuţul este deshidratat sau letargic, dacă refuză hrana, prezintă vărsături sau diaree, dacă respiraţia devine dificilă, dacă tusea este severă, febra depăşeşte 39-40 de grade Celsius, dacă apar dureri de ceafă şi sensibilitate la lumină, dacă observaţi o erupţie pe piele sau formarea unor mase ganglionare.

DE CE TREBUIE EVITATE MEDICAMENTELE
Toţi medicii sunt de acord că orice medicament trebuie administrat judicios, la nevoie. Deoarece chiar şi cel mai banal medicament poate expune la reacţii adverse. Paracetamolul poate produce leziuni hepatice sau renale. S-au descris tulburări de ritm cardiac, halucinaţii, agitaţie, accidente vasculare după folosirea decongestivelor. Pe de altă parte, cunoaştem efectele directe ale medicamentelor în cazul adulţilor, pentru că s-au făcut numeroase studii în acest sens pe voluntari, dar acestea nu pot fi extrapolate în cazul copiilor.

S-ar părea că medicamentele, chiar dacă nu determină reacţii adverse, sunt de fapt mai puţin eficiente la copil decât la adult. Pe de altă parte, multe dintre aceste manifestări (febră, tuse, secreţie nazală) sunt reacţii sănătoase, de apărare a organismului şi, înlăturându-le, amânăm practic vindecarea. Doar dacă manifestările sunt prea intense, depăşind scopul curativ, sau dacă apar complicaţii, ele trebuie combătute.

Cumpăraţi întotdeauna produse destinate copiilor, citiţi cu atenţie etichetele şi discutaţi cu medicul sau cu farmacistul. Dozele trebuie stabilite în funcţie de vârsta şi greutatea copilului. Sticluţele sunt însoţite, de obicei, de o linguriţă sau capac dozator pentru administrare: folosiţi-le fără a le înlocui cu linguriţe de bucătărie, pentru a nu se produce incidente. Utilizaţi alte obiecte doar dacă, în prealabil, aţi comparat volumul cu cel care însoţeşte medicamentul.

Atenţie la folosirea medicamentelor multisimptomatice, care tratează, de pildă, febra, congestia şi tusea. Administraţi-le doar dacă sunt prezente toate simptomele menţionate în prospect. De asemenea, atenţie la supradozaj. De exemplu, dacă îi daţi copilului un medicament care tratează congestia nazală, dar conţine şi acetaminofen, administrarea concomitentă, din neatenţie, a unui paracetamol (care conţine aceeaşi substanţă) poate fi periculoasă.

Dacă micuţul pacient vomită, după administrarea unui medicament, nu îi daţi imediat altă doză, deoarece nu se poate şti sigur cât s-a absorbit.

MĂSURI DE ÎNGRIJIRE
Măsurile generale de îngrijire încep cu reţinerea copilului acasă. Chiar dacă starea lui nu impune repaus permanent la pat, el trebuie să se odihnească suficient. Nu are rost, chiar dacă starea lui generală o permite, să meargă la şcoală sau grădiniţă, unde poate îmbolnăvi alţi copii. Temperatura camerei trebuie să fie plăcută, de confort termic, nu excesiv de încălzită.




Copilul trebuie îmbrăcat lejer, nu foarte gros, învelit cu o pătură sau plapumă uşoară. Dacă este posibil, folosiţi în camera lui un umidificator, care va uşura respiraţia şi eliminarea secreţiilor. Însă, acesta trebuie corect întreţinut (conform indicaţiilor producătorului, apa schimbată zilnic, curăţat la câteva zile etc.), deoarece poate favoriza proliferarea microorganismelor.

Copilul trebuie bine hidratat cu apă, ceaiuri de plante, sucuri naturale, supă, lactate. Băuturile carbogazoase dulci nu sunt recomandate, deoarece ele cresc diureza şi accentuează deshidratarea. Dacă sugarul e alăptat la sân, continuaţi să îl alimentaţi în acest fel. Hidratarea eficientă înlocuieşte scăderea febrei şi menţine fluiditatea secreţiilor, uşurând eliminarea lor. Nu forţaţi copilul să mănânce.

În general, în perioadele de boală, copiii mănâncă mai puţin, dar apetitul va reveni treptat la normal. Oferiţi-i mâncăruri uşoare, fructe, supe, piureuri, produse lactate. Atenţie la eventualele semne de deshidratare: buze, gură, piele uscată, scutece uscate, plâns fără lacrimi, dispariţia elasticităţii pielii (dacă ciupiţi uşor pielea, aceasta nu îşi revine imediat, şi pliul cutanat persistă). Diureza trebuie să apară la patru ore, cu urină de culoare deschisă.

Copilul trebuie să aibă propriul său termometru şi temperatura corporală trebuie atent monitorizată. În mod normal, aceasta este de 36-36,8 grade Celsius. Când creşte, este semnul unei imunităţi sănătoase, a luptei cu boala şi nu trebuie brutal combătută, chiar dacă e neplăcută pentru copil. Faceţi-i o baie caldă (nu fierbinte, nu rece) cu buretele, câteva minute, repetând manevra la 1-2 ore. Dacă febra depăşeşte 38,5 grade Celsius, îi puteţi administra un medicament antipiretic.

Se indică un preparat cu acetaminofen sau ibuprofen (acesta se administrează numai copiilor peste 6 luni). Ele se găsesc sub formă de sirop, supozitoare, tablete.

METODE LA ÎNDEMÂNĂ
Antihistaminele produc o scădere a secreţiilor nazale şi pot fi administrate, la nevoie, perioade scurte. Zona de piele de sub nări se poate irita uşor, de aceea e recomandat să o protejaţi, aplicând un strat de lanolină. Gâtul dureros, iritat poate fi tratat cu o linguriţă de miere cu lămâie (la copiii peste un an), repetat de 2-3 ori pe zi şi, în cazul copiilor mai mari, prin gargară cu soluţie salină preparată în acelaşi mod.

De asemenea, puteţi lua de la farmacie comprimate care se pot suge, cu rol anestezic şi dezinfectant local. Tusea din viroze este, în general, iritativă. Ea ajută la eliminarea secreţiilor şi nu trebuie combătută imediat, chiar dacă e deranjantă şi, uneori, nu permite copilului să se odihnească. În orice caz, nu se administrează medicamente copiilor mai mici de 6 ani. Aşezaţi capul copilului într-o poziţie uşor ridicată, pentru a favoriza eliminarea secreţiilor.

Copilul mic poate dormi în scaunul de maşină care, de asemenea, uşurează scurgerea secreţiilor. La copiii peste 2 ani, puteţi masa pieptul, gâtul, spatele cu o cremă mentolată. Frecţiile cu alcool sunt interzise în cazul copiilor. Dacă tusea persistă sau secreţiile se elimină greu, puteţi cere părerea medicului în legătură cu folosirea unui expectorant sau a unui medicament de eliminare a tusei.

Există pe piaţă numeroase suplimente destinate virozelor, ce conţin vitamina C, zinc sau echinaceea, însă eficienţa lor nu este demonstrată. Discutaţi cu medicul în ceea ce priveşte oportunitatea folosirii lor.

CU REŢETĂ MEDICALĂ
Antibioticele nu au nici un efect în viroze, doar dacă există o suprainfecţie bacteriană. Antibioticele vor fi prescrise, la nevoie, doar de medic. Există medicamente antivirale destinate gripei sezoniere şi gripei A/H1N1, dar nu şi pentru virozele banale. Ele vor fi administrate doar la indicaţia medicului, după precizarea diagnosticului.

SECREŢII NAZALE
Pentru degajarea căilor respiratorii şi o mai bună eliminare a secreţiilor nazale se poate folosi un vaporizator sau pur şi simplu un vas cu apă caldă, cu aspirarea aburilor degajaţi câteva minute. Aşezaţi însă copilul la o distanţă sigură, pentru a nu se produce arsuri. Puteţi pune în vas pliculeţe cu ceai de plante sau câteva picături de ulei de eucalipt. Mai simplu, puteţi duce copilul în baie şi lăsaţi-l să respire aburii de la duş de câteva ori pe zi. Copilul mai mare trebuie învăţat să îşi sufle nasul într-o batistă de unică folosinţă. În cazul copilului mic, se pot aspira secreţiile cu o pompă specială.

SOLUŢII
Picăturile saline aplicate local sunt foarte eficiente. Ele pot fi cumpărate de la farmacie sau puteţi prepara o soluţie dintr-o jumătate de linguriţă de sare într-un pahar (250 ml) cu apă călduţă. Se introduc câteva picături cu o seringă, în fiecare nară. Dacă se impune, în cazul copilului mai mare se pot folosi, pentru câteva zile, decongestive, care reduc obstrucţia nazală şi uşurează respiraţia. Se administrează fie local, sub formă de picături sau de spray, fie pe cale generală, sub formă de tablete.