x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Dependenţa, boală sau viciu?

Dependenţa, boală sau viciu?

de Dr. Dana Chehne    |    26 Aug 2008   •   00:00

Să recunoaştem: fiecare dintre noi este într-un fel  dependent de ceva – cafeină, televizor, anumite alimente – şi de obicei privim asta ca un lucru inofensiv şi care ne defineşte într-o oarecare măsură.

Să recunoaştem: fiecare dintre noi este într-un fel  dependent de ceva – cafeină, televizor, anumite alimente – şi de obicei privim asta ca un lucru inofensiv şi care ne defineşte într-o oarecare măsură.

Dependenţa ca afecţiune medicală se caracterizează printr-o utilizare obsesivă, necontrolată a unei substanţe (alcool, tutun, droguri, medicamente) sau activităţi (jocuri de noroc, sex), indiferent de neajunsurile pe care ni le provoacă la nivel fizic, emoţional, social sau financiar.

Dependenţa este un proces insidios şi de multe ori persoana respectivă nu şi-o recunoaşte, nu o acceptă ca atare (în timp ce anturajul său o priveşte de obicei  ca pe un viciu), iar atunci cînd o face are numeroase tentative de a scăpa de aceasta, fără a reuşi, în lipsa unui ajutor calificat. Bolnavul (pentru că este mai corect să-l numim aşa) prezintă o dorinţă necontrolată pentru acea substanţă, care îi focalizează toate gîndurile şi toată energia, absenţa şi lipsa de interes pentru alte activităţi (şcolare sau profesionale), tulburări de comportament, hiperactivitate sau oboseală.

 

Alcool, nicotină, medicamente

Mecanismele de instalare a dependenţei nu sînt pe deplin cunoscute. Se pare că toate aceste substanţe induc modificări la nivelul mediatorilor chimici cerebrali, care creează o stare de bine. În timp se instalează toleranţa (adică e nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari pentru a produce acelaşi efect) şi

simptome fizice în cazul încetării folosirii lui (dureri difuze, greaţă, transpiraţii, tremor, tulburări de tranzit intestinal, anxietate, nelinişte, dureri de cap, iritabilitate etc.,  în funcţie de substanţa respectivă).

Alcoolismul presupune ingestia repetată a unei cantităţi mari de alcool, care produce tulburări de comportament, de gîndire şi coordonare.

În timp apar complicaţii de temut: hepatita cronică, ce poate evolua spre ciroză hepatică, gastrita, pancreatita, afecţiuni cardiovasculare, neuropatie periferică, cancer (bucal, faringian, esofagian, hepatic, colorectal).

Nicotina induce complicaţii pulmonare (bronşită, emfizem, cancer, frecvente infecţii intercurente), cardiovasculare (creşte frecvenţa infarctului şi a accidentelor vasculare), favorizează apariţia tumorilor maligne cu diferite localizări (cavitate bucală, esofag, faringe, laringe, vezică urinară, rinichi, stomac, colon) şi produce în timp dispariţia gustului.

Medicamentele care dau în mod frecvent dependenţă sînt hipnoticele, sedativele, anxioliticele, anabolizantele, stimulentele cerebrale, opiaceele. De aceea folosirea lor trebuie strict limitată. În acest caz, dependenţa trebuie deosebită de abuzul de medicamente, de cele mai variate tipuri, pe care pacienţii le iau pentru a încerca să rezolve o problemă medicală incorect tratată (de exemplu abuzul de antialgice sau antiinflamatoare în cazul durerilor sau decongestivele nazale în cazul obstrucţiilor) fără a ţine cont că nu e suficient să tratezi simptomul ca atare, ci cauza lui.

 

Este o boală

Tratamentul dependenţei trebuie să pornească de la bolnav, dar trebuie făcut întotdeauna într-un cadru specializat. Pacientul trebuie să îşi recunoască dependenţa, să realizeze că aceasta este o boală şi să caute ajutor. Primul pas este, fireşte, abstinenţa, renunţarea totală la substanţa în cauză. Încercarea de a reduce dozele sau cantităţile nu dă rezultate. Pentru a veni în ajutorul bolnavului există tratament medicamentos adecvat substanţei în cauză, ajutat de un tratament detoxifiant şi de susţinere a organismului, precum şi asistenţă psihologică. Rolul familiei şi al prietenilor este de asemenea important.

În majoritatea cazurilor de dependenţă, consumul de alcool, tutun, droguri începe la o vîrstă fragedă, uneori 12-14 ani, de aceea lucrul cel mai important în prevenirea lor este supravegherea copiilor în mediul şcolar şi familial, activităţi educative de prezentare a efectelor nocive ale acestor substanţe, crearea unui mediu familial cald şi lipsit de exemple negative şi tentaţii.

×
Subiecte în articol: medicul de familie