Durerea sună la 112!

Fiecare dintre noi am cunoscut durerea şi poate chiar "cea mai groaznică durere" avută vreodată. Cum să reacţionăm dacă noi înşine sau cineva apropiat are dureri intense, nemaiîntâlnite până atunci? Le ignorăm, încercăm să le tratăm prin mijloace uzuale, temporizăm prezentarea la medic din comoditate sau teama de a fi ridiculizaţi sau acţionăm prompt?

În principiu, orice durere neobişnuit de intensă, persistentă, diferită faţă de cele simţite anterior de persoana respectivă, ce apare la cineva care nu are de obicei dureri, sau durerea însoţită de alte semne îngrijorătoare ar trebui să aducă bolnavul rapid la medic.

CEFALEE
Chiar şi în aceste cazuri poate fi vorba frecvent despre cauze banale, dar zgomotoase, dar alteori de maladii severe, care pot pune chiar viaţa în pericol. Cefaleea severă este în 90% dintre cazuri benignă, putând fi produsă de răceală, sinuzită, contractură musculară, tulburări circulatorii, abuz de alcool, modificări hormonale, reacţii adverse sau interacţiuni medicamentoase. Alteori însă are cauze grave.

De exemplu, cefaleea intensă, manifestată brusc, însoţită de febră, poate apărea în gripă, meningită sau encefalită. În meningită (inflamaţia meningelui, foiţa care înveleşte creierul), durerea e însoţită de: fotofobie (sensibilitate la lumină), somnolenţă, confuzie, gât înţepenit şi dureros (astfel că aplecarea capului în faţă se face dificil), greţuri, vărsături etc.

ENCEFALITĂ
În encefalită (inflamaţia creierului) apar letargie sau iritabilitate, confuzie, halucinaţii, tulburări de comportament, convulsii. În gripă se observă tuse iritativă, secreţii nazale abundente, dureri musculare şi articulare şi o stare marcată de oboseală. Anevrismul cerebral (alterarea structurii peretelui arterial, cu dilatarea sa) poate evolua cu scurgeri mici de sânge sau ruptură masivă. Se manifestă prin cefalee bruscă şi severă, cu greaţă, vărsături, tulburări de vedere, gât înţepenit şi dureros, fotosensibilitate, convulsii, pierderea cunoştinţei etc.

Spre deosebire de aceste afecţiuni, în care simptomele se instalează brusc, în câteva ore, în tumorile cerebrale durerile sunt severe, persistente, repetate timp de zile sau săptămâni, trezind uneori bolnavul din somn, însoţite de tulburări de vedere (vedere dublă sau înceţoşată, pierderea câmpului vizual periferic), confuzie, tulburări de comportament, vărsături.

ACCIDENTE VASCULARE CEREBRALE
În accidentele vasculare cerebrale (în care se produce prin mecanism ischemic sau hemoragic scăderea fluxului sangvin cerebral), durerea apare brusc, e însoţită de tulburări de echilibru şi coordonare, afectarea vorbirii şi a vederii (vedere dublă sau înceţoşată), paralizie, slăbiciune, amorţeală la nivelul feţei şi al membrelor, de obicei pe o parte a corpului.

Durerea poate însoţi un traumatism cranian sau poate apărea la câtva timp (ore, zile, săptămâni), însoţită de ameţeală, tulburări de vedere, inegalitate pupilară, amnezie, tulburări de echilibru, tulburări de vorbire sau auz etc. În toate aceste situaţii, prezentarea la medic ar trebui să se realizeze cât mai urgent. Pentru precizarea diagnosticului vor fi necesare teste de sânge sau de urină, examene radiologice, tomografice sau de rezonanţă magnetică nucleară, puncţie lombară, consult de specialitate la un medic neurolog sau neurochirurg etc.

DUREREA TORACICĂ
Durerea toracică puternică şi persistentă poate fi dată, în principal, de pneumonie sau infarct. În pneumonie, durerea este accentuată în respiraţie şi e însoţită de tuse, expectoraţie şi febră. În infarct, lucrurile sunt mai nuanţate, durerea din infarct putând fi deosebit de versatilă. Ea poate fi severă de la început sau poate fi iniţial ca o senzaţie de presiune, intensitatea crescând în timp, dar fiind oricum persistentă.

Uneori, durerea din toracele stâng iradiază în umăr, braţ, degete, mandibulă sau, în funcţie de localizarea zonei de necroză cardiacă, se poate manifesta la nivelul abdomenului sau în spate. În special la femeie, infarctul poate mima tulburări digestive, manifestându-se prin: balonare, indigestie, arsură retrosternală, durere abdominală, cu stare de oboseală marcată.




Angina pectorală se caracterizează prin existenţa unor episoade repetate de durere toracică intensă, apărute la efort sau la emoţii, şi care se atenuează în repaus. Factorul timp este şi în acest caz important, uneori supravieţuirea bolnavului depinde de promptitudinea prezentării la medic, de aceea o durere toracică nu trebuie lăsată să se agraveze, mai ales dacă există factori de risc cunoscuţi (vârstă, fumat, obezitate, stres, hipercolesterolemie, diabet zaharat, hipertensiune arterială etc.).

MEMBRE INFERIOARE
Durerea intensă la nivelul gambei poate atrage atenţia asupra unei afecţiuni vasculare locale, de exemplu, o tromboză a venelor profunde. Aceasta se manifestă prin tumefierea membrului şi durere, putând duce la complicaţii ca trombembolia pulmonară (pătrunderea unui tromb în vasele pulmonare, cu blocarea fluxului sangvin la un anumit nivel, manifestată prin tuse cu hemoptizie, durere şi respiraţie dificilă ).

Dacă este obstruată artera, membrul este rece, palid şi foarte dureros, fenomenul fiind legat iniţial de efort, apoi apărând şi în repaus. Senzaţia de arsură sau înţepături la nivelul membrelor, care apare în repaus, de multe ori noaptea, este însă rezultatul unei neuropatii.

ÎN ABDOMEN
Durerea abdominală din partea central-superioară a abdomenului este dată de cele mai multe ori de existenţa unui ulcer gastroduodenal şi a complicaţiilor lui (de exemplu, penetrare sau perforaţie), de existenţa unei tumori sau de producerea unei pancreatite acute (cu greţuri, vărsături, intoleranţă digestivă, stare de şoc). În partea superioară dreaptă a abdomenului se poate manifesta o colică biliară sau o colecistită acută (inflamaţia vezicii biliare), iar în partea inferioară dreaptă, apendicita acută.

În zona ombilicală, durerea severă poate fi cauzată de un infarct mezenteric (obstrucţia vaselor intestinale, cu necroză consecutivă a unei porţiuni de intestin) sau ocluzie intestinală, adică blocarea din diferite cauze a intestinului, manifestată prin vărsături şi oprirea tranzitului intestinal.

UN RĂU NECESAR
Durerea este probabil modul ultimativ prin care organismul ne avertizează că este ceva în neregulă, fiind cel mai frecvent simptom, care aduce bolnavul la un cabinet medical sau într-un serviciu de urgenţă. Pentru medic, durerea este un rău necesar, deseori salvator, chiar dacă pentru pacient este, de obicei, o neplăcere sau o calamitate. Maladii grave, ca hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemia, unele cancere sunt ucigaşi tăcuţi, a căror evoluţie dezastruoasă pentru corpul uman este facilitată de lipsa semnalului dureros.

Şi în cazul durerii obiectivele medicului şi ale pacientului sunt deseori oarecum diferite: în timp ce doctorul este interesat de caracterul durerii, localizarea, condiţiile de apariţie, simptomele însoţitoare, pacientul este afectat, în primul rând, de intensitatea durerii, elementul cel mai greu de cuantificat, pragul de durere fiind diferit de la un individ la altul şi dependent de un număr mare de variabile.

CONCLUZIE
Durerea bruscă ne poate lua prin surprindere, durerea persistentă ne poate debusola, dar ea nu trebuie însă niciodată ignorată, minimalizată, lăsată să se agraveze. De multe ori, nu putem şti ce ascunde o durere severă, indiferent de localizarea ei, pentru asta fiind necesare uneori investigaţii amănunţite, uneori fiind o afecţiune severă şi acută, alteori o patologie de alt gen, care trebuie însă oricum tratată.

Şi nu uitaţi: ameliorarea temporară a durerii nu este decât un element al actului medical, nu finalitatea lui, de aceea trebuie să urmaţi cu răbdare etapele investigatorii necesare pentru descoperirea etiologiei acesteia şi, ulterior, tratamentul recomandat.