Intoxicaţiile cu ciuperci

Noul curent de întoarcere spre alimentele naturale, spre tradiţiile culinare locale sau problemele economice fac uneori victime în cazul consumului de ciuperci din flora spontană

Noul curent de întoarcere spre alimentele naturale, spre tradiţiile culinare locale sau problemele economice fac uneori victime în cazul consumului de ciuperci din flora spontană. Asta se întîmplă fie din cauza ignoranţei culegătorului, care confundă speciile indicate consumului cu cele otrăvitoare, fie mai frecvent din cauza apariţiei unor mutaţii prin încrucişarea sporilor ciupercilor comestibile cu cele necomestibile, astfel încît gătitul acestor vegetale, atît de hrănitoare şi delicioase, nu este niciodată perfect sigur, preferîndu-se în acest scop ciupercile de cultură.

Efecte rapide

Precizarea tipului de ciupercă implicată în apariţia intoxicaţiei nu este un criteriu precis, astfel că preferăm prezentarea intoxicaţiei pe baza simptomelor induse. Unele ciuperci produc efecte rapide, după cincisprezece minute-trei ore de la ingestie, grupate în cîteva sindroame, care apar singure sau asociate. Sindromul muscarinic (după numele substanţei inductoare) se manifestă prin: creşterea secreţiilor (transpiraţii, hipersalivaţie, lăcrimare, rinoree), simptome digestive (greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree), manifestări cardiovasculare (scăderea ritmului cardiac, hipotensiune arterială), tulburări nervoase (euforie, tremurături, parestezii), micşorarea pupilei.

Alteori, intoxicaţia se manifestă printr-un sindrom atropinic: parestezii, agitaţie, mişcări dezordonate, incoerenţă psihică, convulsii şi comă. În fine, alte ciuperci produc un sindrom halucinator, cu tulburări de personalitate şi gîndire, iluzii optice, auditive şi olfactive.
 

Manifestări grave

Alte ciuperci produc manifestări după o perioadă mai lungă de timp de la ingestie (5-12 ore), iar efectele lor au un potenţial mai grav, uneori letal. Ele pot induce simptome gastrointestinale (dureri abdominale, vărsături abundente, diaree severă, care pot duce la deshidratare), afectare hepatică (icter, insuficienţă hepatică), tulburări neurologice (vedere dublă, adinamie, convulsii), hemoliză (icter, anemie, tulburări cardiovasculare), insuficienţă renală (oprirea diurezei). Deseori se întîmplă ca după un episod gastrointestinal serios, dar pe care bolnavul îl depăşeşte prin automedicaţie, fără a se prezenta la medic, să se instaleze la cîteva zile o insuficienţă hepatică sau renală gravă, uneori după cum spuneam cu potenţial letal.

Citește pe Antena3.ro

Silviu Prigoană a fost înmormântat azi. Mesajul transmis de familia acestuia

Urgenţă medicală

Tratamentul intoxicaţiei cu ciuperci este o urgenţă medicală şi implică o strînsă colaborare interdisciplinară. Trebuie anunţată imediat salvarea, iar pînă la venirea acesteia se poate încerca provocarea de vărsături bolnavului, dîndu-i-se să bea cantităţi mari de apă călduţă şi sărată şi, de asemenea, i se poate administra un purgativ salin. Familia bolnavului trebuie să se limiteze însă la aceste măsuri simple şi sub nici o formă să nu încerce tratarea pacientului la domiciliu.

 
ATENŢIE! Îmbolnăvirile apar chiar dacă sînt mîncate cantităţi mici de ciuperci toxice sau dacă este consumat doar sosul în care acestea au fost preparate. Totodată, trebuie evidenţiat faptul că este suficient să fie doar una sau două ciuperci otrăvitoare "rătăcite" printre cele comestibile pentru ca să se producă afectarea organismului. Anumite persoane – copiii, bătrînii, bolnavii cu afecţiuni cronice – sînt mai sensibile la acţiunea substanţelor din ciuperci şi prezintă forme mai grave de intoxicaţie, uneori cu potenţial letal.

SUBSTANŢE. Ciupercile conţin o serie de substanţe patogene care induc leziuni intestinale, hepatice, renale, nervoase. Aceste substanţe – subliniem – nu sînt inactivate prin spălare, preparare termică, uscare sau congelare. Uneori ciupercile sînt consumate la un timp după ce au fost culese (în cazul conservării sau congelării lor), ceea ce face ca bolnavul să nu relaţioneze imediat simptomele pe care le prezintă cu ingestia ciupercilor, tergiversînd astfel precizarea diagnosticului şi instituirea tratamentului.