La inceput a fost managementul primitiv. Cand, pe criterii subiective, directori de spitale au fost trimisi la plimbare. Unii dintre ei au acceptat mioritic ordinele ministrului. Altii le-au atacat in justitie, care si-a facut datoria. S-a trecut convulsiv la managementul de tranzitie. De la centru, ministrul a numit directori interimari. Apoi a inlocuit interimari cu alti interimari. Disciplinati, interimarii s-au scolit in ale managementului prin cursuri intensive, platite din banii contribuabililor. Cursuri obligatorii pentru a participa la concursul de ocuparea functiei de manager in spitalul public. A trecut vara, a trecut si toamna si interimarii s-au prezentat la concurs. Unii dintre ei sunt intruchiparea optimismului, altii sunt blazati si discreti. Dar toti sunt convinsi ca criteriul politic bate cunostintele de management, proiectele valoroase si calitatile profesionale. Managerii, adica directorii de spitale cu alta palarie, pasesc acum voios intr-o etapa superioara. Cea a trecutului prin cercul in flacari fara parlire si mersul pe sarma fara plasa. Pentru ca spitalele sunt aceleasi. Ingropate in datorii, cu aparatura uzata moral, realitate recunoscuta de insusi seful statului. In cel mai bun caz dotate cu un computer tomograf de generatie necunoscuta, care functioneaza aidoma televiziunii inainte de 89. Cu asistenti medicali care nu mai dau doi bani pe reforma, pe salarii marite la anul si la multi ani, pe revendicari si lideri sindicali dati la pace cu ministrul. Cu medici resemnati si suspiciosi la valul de promisiuni reformatoare. Cu pacienti din ce in ce mai multi, cu boli complicate, pentru care spitalul e ultima gara si unde terapia incepe cu vata, medicamentele, spirtul, pansamentul cumparate de la farmacia din colt. Este o etapa noua, indelung pritocia de ministru: etapa managementului acrobatic.