Medicamentele: mod corect de folosire

Totul are un mod de folosire: de la maşina de spălat până la medicamente. Medicul de familie este cel care ne explică de ce este atât de importantă administrarea corectă a medicamentelor.

La confluenţa dintre cercetare, ştiinţă şi marketing, farmacologia cunoaşte de decenii o dezvoltare ameţitoare, nealterată de criză, reprezentând probabil cea mai înfloritoare industrie contemporană. Câteva zeci de categorii de medicamente includ literalmente mii, zeci şi sute de mii de produse, iar acurateţea şi accesibilitatea lor a dus, fără discuţie, la prelungirea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Avem nevoie de medicamente? Fără discuţie şi farmacogenetica promite ca în viitor să creeze medicamente cât mai individualizate şi astfel mai eficiente. Însă pentru a-şi proba eficacitatea, medicamentul trebuie administrat după un algoritm sau să zicem respectând un anumit ritual.

Cu şi fără reţetă
În primul rând, avem nevoie de o prescripţie, o reţetă care implică un diagnostic precizat după consultaţii la medicul de familie, eventual alţi specialişti după investigaţii şi teste. Fireşte, există şi medicamente ce se pot cumpăra fără prescripţie, un fel de scutiri pentru medici, fără de care însă cabinetele acestora ar deveni cele mai aglomerate instituţii. Totuşi, faptul că se pot cumpăra fără reţetă nu le declară inofensive: aceste medicamente au limitele şi reacţiile lor adverse, uneori periculoase. Dacă medicamentele se folosesc repetat sau îndelungat, denotă o problemă clinică ce le depăşeşte şi ar trebui totuşi discutată cu un specialist. O greşeală clasică este încercarea de a scurtcircuita acest sistem, apelând la pseudocunoştintele sau reţetele unor apropiaţi. Acest lucru se poate dovedi extrem de ineficace şi mai ales periculos.

Zile, luni, ani...
Reţeta cuprinde unul sau mai multe medicamente, ce sunt destinate tratării unei cauze, unui simptom sau mai multora în paralel. Pe reţetă se menţionează forma de administrare şi doza. Doza este un element important, ce nu se stabileşte printr-o simplă operaţie matematică, înmulţind numărul de kilograme al bolnavului cu fracţiunea indicată în prospect. Pentru a o determina corect, trebuie luate în calcul vârsta bolnavului, încărcătura sa patologică, particularităţile lui fiziologice şi metabolice. Uneori, este nevoie de o doză de atac (de exemplu, la digitalice sau unele antibiotice) pentru a se realiza un nivel plasmatic eficient, după care se trece la doze mai mici de întreţinere. Alteori, medicul porneşte de la doza minimă indicată, pentru a testa reactivitatea organismului şi instalarea reacţiilor adverse, crescând-o apoi treptat. În orice caz, este important să respectaţi orarul administrării medicamentelor: de câte ori pe zi, la ce interval. De asemenea, este important să le luaţi cam în acelaşi moment al zilei. Durata curei de tratament este şi ea deosebit de importantă. De pildă, în cazul unor afecţiuni acute, medicamentele se iau două-trei zile. Dacă e vorba despre un tratament cu antibiotice, trebuie să respectaţi cu stricteţe intervalul indicat de medic, chiar dacă vă simţiţi mai bine, chiar dacă febra şi simptomele au dispărut aparent, deoarece numai aşa se asigură o vindecare completă şi se evită periculoasa instalare a rezistenţei, ce tinde să devină un fenomen social. În fine, în alte situaţii, este vorba despre un tratament de durată, ce poate ţine luni, ani în şir sau chiar zeci de ani, întrerupându-se doar pentru a fi ajustat sau modificat. Aşa se întâmplă în numeroase afecţiuni cronice: diabet zaharat, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, terapie anticoagulantă etc. Acest lucru nu trebuie să vă neliniştească, deoarece beneficiile tratamentului vor fi pentru dumneavoastră mai importante decât eventualele reacţii adverse apărute în timp. În fine, sunt situaţii în care oprirea tratamentului induce un fenomen de reapariţie a simptomelor cu şi mai mare intensitate, de aceea stoparea tratamentului (chiar pentru motive legitime) trebuie făcută doar sub supravegherea medicului.

Cu apă şi conform unui orar
De obicei, medicamentele se iau cu un pahar cu apă. Dacă aveţi mai multe medicamente de luat în acel moment al zilei, încercaţi să le defalcaţi, lăsând un interval de o jumătate de oră între ele. Eventual puteţi cere sfatul medicului sau farmacistului privind ordinea administrării lor. Unele medicamente se iau pe nemâncate, altele, neapărat după masă. De exemplu, pansamentele gastrice, colereticele, hepatoprotectoarele se iau cu o jumătate de oră înainte de masă. Altele se iau pe stomacul gol (cu o oră înainte de masă sau la trei ore după masă), cum ar fi unele antibiotice, antihistaminice, bronhodilatatoare, inhibitori ai enzimei de conversie, anticonvulsivante şi antiparkinsoniene. În fine, altele se iau la masă sau imediat după masă, de exemplu aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, propanololul, metronidazolul etc., în timp ce hipnoticele, laxativele, unele bronhodilatatoare sau hipocolesterolemiante se administrează seara, la culcare.

Atenţie la alimentaţie!
Hrana consumată influenţează, de asemenea, efectul medicamentelor. De exemplu, consumul unor cantităţi mari (peste 0,5 kg pe zi) de vegetalele cu frunze verzi (broccoli, spanac), bogate în vitamina K, contracarează medicaţia anticoagulantă. Alimentele bogate în fibre scad absorţia digoxinei folosite în bolile cardiace şi a paracetamolului. Teofilina, folosită în tratarea astmului, conţine xantine care se găsesc în ceai, cafea, ciocolată, crescând astfel iritabilitatea dacă sunt consumate împreună. Alcoolul nu trebuie asociat cu nici un medicament. Alcolul creşte în special efectul antidepresivelor, antipsihoticelor, antihistaminicelor, relaxantelor musculare. Căpşunile, fragii, spanacul, consumate în cantităţi mari, reduc absorbţia de fier şi calciu. Lactatele scad efectul tetraciclinei. Ceaiul negru micşorează absorbţia fierului. Sucul de portocale nu trebuie asociat cu antiacide ce conţin aluminiu, deoarece creşte absorbţia acestuia. Diureticele care reţin potasiul în organism sau inhibitorii enzimei de conversie nu trebuie asociaţi cu cantităţi mari de banane, ce conţin importante cantităţi de potasiu. Cele mai documentate studii, iniţiate din anii '70, se referă la modul în care sucul de grepfrut interferă cu acţiunea a numeroase şi importante medicamente prin blocarea activităţii unei enzime hepatice, care face parte din sistemul citocromului P450. Aceste medicamente sunt blocantele canalelor de calciu, hipocolesterolemiantele, estrogenii, contraceptivele orale, antialergicele, imunosupresoarele, unele anticonvulsivante şi antihipertensive ce conţin felodipină. Se pare că şi alte citrice - pomelo sau portocalele de Sevillia (care sunt folosite însă aproape exclusiv pentru producerea gemului şi care se găsesc rar în România) prezintă aceleaşi caracteristici. De aceea, este bine să lăsaţi să treacă 24 de ore de la consumarea sucului din aceste fructe, înainte de a lua medicamente.

Interacţiune
Există şi numeroase interacţiuni medicamentoase. Astfel, antiacidele scad absorbţia inhibitorilor enzimei de conversie, antifungicelor, corticosteroizilor, anxioliticelor, unor antibiotice şi antiepileptice. Cimetidina (un blocant al receptorilor H2 care scade secreţia gastric acidă) interferă cu metabolismul anticoagulantelor, anticonvulsivantelor şi teofilinei. Efedrina (şi compuşii înrudiţi), folosită în tratarea astmului bronşic şi congestiei nazale, influenţează acţiunea  digitalei, crescând riscul de aritmii şi scade activitatea alfa şi betablocantelor, folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale, determinând astfel creşterea tensiunii. Aspirina scade efectul diureticelor şi, asociată cu anticoagulantele sau antiepilepticele, măreşte riscul hemoragiilor. Paracetamolul, folosit cu alcool, creşte riscul de leziuni hepatice. Antiacidele scad absorbţia multor antibiotice, a medicaţiei cardiace, antihipertensive şi a aspirinei.

REACŢII ADVERSE. Dacă fiecare medicament are efecte benefice, mult mai numeroase sunt reacţiile adverse pe care le poate determina. Astfel, aspirina, inflamatoarele nesteroidiene şi corticosteroizii pot produce gastrită sau ulcer gastric. Paracetamolul, antiinflamatoarele nesteroidiene, unele antibiotice şi contraceptive orale determină leziuni hepatice, în timp ce penicilina, gentamicina, canamicina, cefalosporinele, diureticele pot afecta rinichiul. Tratamentul cu estrogeni, corticosteroizi, decongestive poate creşte tensiunea arterială, iar contraceptivele orale măresc riscul de tromboză.

COPIII. Pe toate prospectele este precizat următorul mesaj: nu lăsaţi (medicamentul) la îndemâna copiilor. Ştiaţi că mulţi copii, mai ales sub 6 ani, sunt internaţi anual pentru intoxicaţie accidentală cu medicamente? Cele mai incriminate sunt preparatele de fier, antihipertensivele, antidiabeticele orale, antidepresivele triciclice, blocantele canalelor de calciu, picături pentru nas şi ochi. Chiar dozele mici pot fi uneori fatale. Dacă micuţul prezintă paloare, oprirea respiraţiei, convulsii, comă pe fondul unei suspiciuni că ar fi înghiţit un medicament, adresaţi-vă imediat unui serviciu de urgenţă.

FĂRĂ AUTOMEDICAŢIE. Rolul dumneavoastră este foarte important în reuşita unui tratament, dar poate că nu este întotdeauna cel asumat. Nu este recomandabilă automedicaţia, ci parteneriatul eficient cu medicul. Pentru asta discutaţi cu medicul şi farmacistul despre medicamentul indicat, efectul său, modul de administrare, doze, reacţii  adverse, interacţiuni cu alte medicamente. Precizaţi medicului toate tratamentele pe care le urmaţi. Citiţi atent eticheta la cumpărarea medicamentului şi mai ales prospectul. Păstraţi medicamentele în condiţii adecvate.