Şcoala este o nouă etapă in viaţa oricărui copil. Dacă la grădiniţă nu este atăta rigoare, la şcoală lucrurile se schimbă. Copilul are mai multe responsabilităţi, iar temele nu mai sunt facultative.
Şcoala este o nouă etapă in viaţa oricărui copil. Dacă la grădiniţă nu este atăta rigoare, la şcoală lucrurile se schimbă. Copilul are mai multe responsabilităţi, iar temele nu mai sunt facultative. Lecţiile pentru acasă trebuie făcute, deoarece ele contribuie la fixarea informaţiilor predate la orele de curs. In plus, temele sunt pentru invăţător sau profesor un instrument de notare a competenţelor elevului, care reflectă gradul de asimilare a informaţiilor predate.
Fiecare părinte işi doreşte ca micuţul lui să aibă un lung şir de "foarte bine", de multe ori neglijănd scopul temelor pe care copilul le are de rezolvat pentru acasă. Dacă exerciţiile sunt dificile, tata sau mama, bunicul sau bunica uită prea repede că este misiunea copilului de a le rezolva, şi nu a părinţilor. Dar, adesea, adulţii din jurul copilului se străduiesc ei mai mult decăt elevul să rezolve temele. "Cănd vine vorba de şcoală, de teme, frecvent părinţii devin un fel de poliţişti: verifică dacă micuţul şi-a făcut temele sau il supraveghează strict pentru a le realiza. Desigur, adesea se ajunge la conflicte sau la situaţia in care părintele, aproape zilnic, trebuie să stea căteva ore pentru a face temele copilului. In felul acesta, părinţii nu mai au timp să petreacă impreună cu micuţii, aşa cum ar fi normal. Pentru că aproape tot timpul este alocat rezolvării temelor", arată Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie.
Responsabilizarea copilului este de cele mai multe ori o sarcină dificilă. Dar copilul trebuie să priceapă că a merge la şcoală şi a-şi face temele reprezintă responsabilitatea lui. Copilul trebuie să conştientizeze această misiune, şi nu să o accepte prin constrăngere. Nu o dată copilul il ia in braţe pe "nu ştiu", ştiind că, imediat, un adult aflat in preajma sa intervine prompt şi rezolvă problema. Din păcate, este o situaţie frecventă, in care părinţii greşesc. Şi, uneori, trebuie educaţi mai intăi părinţii, in sensul de a-i lăsa pe copii să-şi facă temele, deoarece temele ţin de relaţia copilului cu invăţătorul sau profesorul, spune specialistul nostru.
GĂNDIRE. Părinţii şi bunicii nu trebuie să uite că intrebările ajutătoare il vor susţine pe cel mic să-şi dezvolte găndirea logică şi să găsească răspunsuri pentru rezolvarea unui exerciţiu mai dificil. Chiar din primii ani de şcoală, copilul ar trebui să aibă o bibliotecă personală, in care să se găsească dicţionare şi alte lucrări potrivite vărstei lui, pe care să le consulte ori de căte ori intămpină obstacole in rezolvarea unor probleme.
CONDIŢII. De asemenea, este necesar ca elevii să beneficieze de un birou comod, special pentru efectuarea temelor. Sub nici o formă nu li se va permite rezolvarea temelor pentru acasă cu televizorul sau calculatorul deschis. Atăt mama, căt şi tatăl trebuie să-şi manifeste interesul faţă de activităţile şcolare ale fiului sau fiicei lor, să discute zilnic despre ce a invăţat la şcoală, ce i s-a predat şi, evident, ce teme are de rezolvat pentru a doua zi.
Sfatul PSIHOLOGULUI
"Cel mic trebuie să inţeleagă că, in situaţia in care nu-şi va face temele, profesorul este cel care va stabili consecinţele. Unii părinţi consideră insă că aceasta nu este o idee bună. O consecinţă evidentă a acestei atitudini greşite a părinţilor este că micuţul nu va accepta că are o răspundere, tocmai pentru că aşa i-a spus mama sau tata. O altă greşeală frecventă a părinţilor este de a pune foarte mare presiune pe copil la fiecare inceput de an şcolar sau in preajma examenelor. Astfel, ei induc copilului teama de eşec. Şi aşa copilul ajunge să creadă că un eşec şcolar este o catastrofă care ar putea să-i afecteze nu numai statutul lui de elev, ci şi viaţa. Această conduită periculoasă poate avea consecinţe dramatice in cazul copilului care pierde un examen sau un concurs", spune Anda Păcurar.