x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Proteinuria - un simptom silenţios

1
Autor: Dr. Dana Chehne 20 Oct 2009 - 00:00
Proteinuria - un  simptom silenţios /STOCKEXPERT
Vezi galeria foto

Proteinuria reprezintă prezenţa proteinelor în urină. În mod normal, aceasta este foarte mică, de 50-100 mg în urina de 24 de ore, deoarece proteinele sunt constituenţi esenţiali ai ţesuturilor şi organelor, intervenind în toate procesele fiziologice esenţiale: apărarea împotriva infecţiilor, coagularea sângelui, menţinerea echilibrului hidrodinamic etc.



Tocmai de aceea proteinele care ajung la rinichi, împreună cu numeroase reziduuri ce trebuie eliminate, sunt aproape în totalitate reabsorbite, reintrând în circuitul organic. Există totuşi o mică pierdere ce constă, în principal, din diferite fracţiuni globulinice (macro - şi microglobuline, imunoglobuline), enzime, hormoni, fibrinogen. Albumina, care este cea mai abundentă proteină din plasmă, se găseşte în cantităţi reduse în urină, în raport cam de 1/3. Uneori, mai ales dacă este mică şi tranzitorie, proteinuria nu are o semnificaţie patologică. Alteori, proteinuria, în special albuminuria, reprezintă un important semn al unei afecţiuni renale sau sistemice. Faptul cel mai îngrijorător este însă că proteinuria nu are manifestări clinice specifice sau modificări urinare îngrijorătoare, ceea ce face ca, de multe ori, afecţiunea cauzală să fie descoperită târziu, în stadii avansate. Ea poate fi identificată cu prilejul unor analize de rutină sau la un screening adresat persoanelor cu risc: care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli autoimune, afecţiuni renale cronice sau au antecedente familiale etc. De aceea, controalele medicale periodice la medicul de familie sau medicul curant sunt cu atât mai importante.

De obicei, din cauza polarităţii lor electrice şi a dimensiunilor mari (chiar cele mici pot fi protejate prin legarea de o fracţiune mai mare), proteinele nu se elimină prin urină. În condiţii patologice însă, proteinuria se poate produce prin diverse mecanisme, unele aflate la nivel renal: de exemplu, creşterea permeabilităţii pentru proteine sau scăderea reabsorbţiei tubulare. Alteori, cauza este la nivel prerenal, printr-o creştere a nivelului de proteine  plasmatice normale sau anormale. De exemplu, un aport ridicat de proteine, distrucţii celulare (arsuri, traumatisme) cu pierderi de proteine sau sinteza crescută de enzime, aşa cum se întâmplă în pancreatită, pot duce la eliminări crescute. Alteori, există afecţiuni în care se secretă o proteină anormală, care este recunoscută şi eliminată din organism, ca în unele leucemii, boala Hodgkin sau mielom multiplu.

Izolată sau asociată

Proteinuria poate fi permanentă (când reflectă o alterare renală) sau tranzitorie (când durează câteva zile sau una-două săptămâni şi se rezolvă spontan, fără a fi asociată cu leziuni renale, iar acestea sunt minore sau nespecifice). Uneori, proteinuria apare ca un simptom izolat, dar poate fi asociată cu alte modificări urinare: de exemplu, hematurie (prezenţa de hematii) sau leucocite în urină. Proteinuria poate fi fiziologică, atunci când, chiar în condiţiile unei pierderi proteice, acestea păstrează raportul fiziologic normal al proteinelor urinare albumine/globuline de 1/3. Alteori, proteinuria este selectivă, eliminându-se predominant o anumită fracţiune proteică, normală sau anormală, iar alteori este neselectivă, eliminându-se practic toate tipurile de proteine din plasmă. Pierderile pot fi minime (de aproximativ 150 mg pe zi), mici (până la 500 mg pe zi), medii (între 0,5 şi 1,5 g pe zi), mari (1,5-3 g pe zi) sau masive (peste 3 g pe zi, putându-se ajunge chiar la zeci de grame). De remarcat că toate aceste date trebuie interpretate în contextul clinic. De exemplu, proteinuriile selective au un prognostic mai bun decât cele neselective. O proteinurie mare, cu păstrarea raportului proteic fiziologic are, de obicei, un prognostic mai bun decât una mai mică, dar cu o distribuţie proteică anormală. În fine, pierderile tranzitorii, chiar mici, dar care se repetă fără a fi manifestarea unei afecţiuni propriu-zise, impun totuşi o supraveghere medicală, cu repetarea periodică a analizelor, pentru a surprinde momentul de debut al unei maladii renale.

Proteinurii inofensive, fără semnificaţie clinică, apar în diferite situaţii: expunere la frig sau temperaturi înalte, emoţii, stres, efort fizic intens, febră, fiind vorba, probabil, despre o perturbare hemodinamică locală. La copii şi la tineri sub 30 de ani, poate apărea o proteinurie ortostatică, după mai multe ore de efort sau activitate în picioare, cu dispariţia ei după câteva ore de repaus în pat (de obicei, proteinuria apare în urina recoltată în timpul zilei, dar nu în cea de dimineaţă, după somn).  

Local sau afecţiuni generale
Maladiile renale care evoluează cu proteinurie sunt fie cu caracter local (glomerulonefrite, nefropatii interstiţiale, pielonefrite, sindrom nefrotic, tuberculoză renală, rinichi polichistic sau alte anomalii congenitale, tromboza venei renale, insuficienţă renală cronică, neoplasm, litiază renală etc.), fie cu manifestarea unei afecţiuni generale (amiloidoză, lupus, diabet zaharat de tip I şi II, leucemii, boala Hodgkin, mielom multiplu, sarcoidoză, maladii hepatice cronice etc). Unele boli cardiovasculare cronice, mai ales cele ajunse în stadiul de insuficienţă cardiacă, pot genera proteinurie prin procesul de stază şi tulburări ale irigaţiei locale, în timp ce hipertensiunea arterială acţionează prin mecanisme specifice. În fine, unele medicamente (săruri de aur, mercur, unele antibiotice şi anticonvulsivante, penicilamina, captoprilul etc.) pot produce acest efect advers.

Din punct de vedere clinic, proteinuria poate fi asimptomatică sau se poate însoţi de edeme, hipertensiune arterială, durere la palparea lojelor renale. Urina poate avea aspect normal sau poate fi mai închisă la culoare şi spumoasă.

Cum se procedează

Proteinuria poate fi evidenţiată rapid cu ajutorul unor bandelete, analizând o probă de urină. Dar pentru precizarea diagnosticului şi stabilirea exactă a pierderilor urinare trebuie determinată valoarea proteinelor din urina recoltată în 24 de ore. Pentru aceasta se procedează astfel: prima urină, de dimineaţă, nu se recoltează (se aruncă). Se colectează însă toată urina care este eliminată în continuare, în cursul zilei, al nopţii şi al dimineţii următoare. Pentru aceasta se foloseşte un vas curat, închis ermetic, păstrat la rece. Se pot folosi în acest scop recipiente speciale de la un laborator. O proteinurie între 0,5 şi 3 g se întâlneşte în glomerulonefrite, pielonefrite, nefropatiile interstiţiale, iar cele peste 3 g/zi în sindromul nefrotic, diabet sau lupus cu complicaţii renale. Diagnosticul impune şi alte multiple analize de urină şi sânge precum şi un consult de specialitate la medicul nefrolog, urolog, internist sau reumatolog. Se face un examen sumar de urină, urocultură, precum şi dozări plasmatice: VSH, hemoleucogramă, creatinină, uree, glucoză, lipide, electroforeza şi imunoelectroforeza proteinelor, diverse determinări imunologice etc., dar şi investigaţii imagistice (ecografie renală, urografie, tomografie), în cazuri neclare puncţia biopsie renală fiind cel mai adecvat test.

Boli

Glomerulonefrita este inflamaţia glomerulilor, elementele de filtrare din rinichi, de cele mai multe ori prin mecanism autoimun. Există numeroase etiologii, una des întâlnită fiind glomerulonefrita poststreptococică, aceasta apărând la câteva săptămâni după o infecţie streptococică, de obicei o angină. Se manifestă prin urina închisă la culoare, edeme (retenţie lichidă în ţesuturi), hipertensiune arterială şi stare de oboseală. Sindromul nefrotic, care are, de asemenea, diverse cauze, este caracterizat printr-o proteinurie masivă, edeme şi tulburări metabolice: de exemplu, creşterea colesterolului şi a trigliceridelor în sânge. Nefropatia diabetică afectează practic toate structurile renale, producând glomeruloscleroza, leziuni tubulo-interstiţiale şi arterio - şi arterioscleroză. Debutează cu o proteinurie mică, sub 1 g/zi, pentru ca aceasta să crească în timp, asociindu-se cu hipertensiunea arterială, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de insuficienţă renală cronică pe plan mondial.

Proteinuria, chiar dacă este silenţioasă, nu trebuie neglijată, deoarece poate fi un prim simptom al unei afecţiuni renale. Netratată, poate evolua grav, uneori spre distrucţia organului şi insuficienţa renală cronică. Precizarea diagnosticului poate fi uneori laborioasă, solicitantă, dar este esenţială pentru instituirea unui tratament eficient.

Citeşte mai multe despre:   medicul de familie

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Care sunt cei mai buni donatori de plasmă pentru COVID-19

Care sunt cei mai buni donatori de plasmă pentru COVID-19
Persoanele care au dezvoltat forme severe de COVID-19 sunt cei mai buni donatori de plasmă. Sexul, vârsta și severitatea bolii sunt importante în stabilirea nivelurilor de anticorpi care protejează...

Care sunt mișcările corecte când ne spălăm pe dinţi

Care sunt mișcările corecte când ne spălăm pe dinţi
În toate filmele, când unul dintre personaje se spală pe dinţi la baie, în faţa oglinzii, execută această igienă a gurii în mod greşit. Actorii plimbă periuţa de dinţi de la dreapta la sânga, o...

Incontinenta urinara si ce putem face?

Incontinenta urinara si ce putem face?
Galerie Foto Incontinenta urinara este o afectiune cronica tot mai des intalnita, ce afecteaza persoane din intreaga lume indiferent de sex, origine sau varsta. Fiindca este o afectiune care influenteaza negativ calitatea vietii,...

Nu ai apelat la implantul dentar din cauza pretului? Afla avantajele acestui tratament modern!

Nu ai apelat la implantul dentar din cauza pretului? Afla avantajele acestui tratament modern!
Galerie Foto Multe persoane au o dantura incompleta, dar aleg sa nu o refaca de teama durerii sau a costurilor mari. Ei bine, chiar daca pretul unui implant dentar este mai mare decat cel al altor proceduri, acest tratament iti...

Cât de eficient este antiviralul Remdesivir în tratarea infecției cu COVID-19

Cât de eficient este antiviralul Remdesivir în tratarea infecției cu COVID-19
Antiviralul Remdesivir nu este eficient în prevenirea mortalității din cauza infecției cu virusul SARS-CoV-2, arată un studiu realizat cu sprijinul OMS, citat de AFP. "Pare să aibă un efect redus sau niciu...

Care este riscul de infectare cu COVID-19 în timpul unei călătorii cu avionul

Care este riscul de infectare cu COVID-19 în timpul unei călătorii cu avionul
Infectarea cu virusul SARS-CoV-2 în avion este puțin probabilă în cazul în care pasagerii poartă mască, arată un studiu al armatei americane, efectuat în mai multe aeronave Boeing 767 și 777, cu ajutorul...

Terapia florală, un ajutor în perioadele de stres

Terapia florală, un ajutor în perioadele de stres
Galerie Foto Pandemia de coronavirus a adus, pe lână numărul uriaș de îmbolnăviri, și o creștere semnificativă a stării de stres a populației. De la simptome minore la cele mai grave, mulți oameni au reclamat stări...

Studiu: Europenii sunt tot mai bolnavi din cauza stilului de viață

Studiu: Europenii sunt tot mai bolnavi din cauza stilului de viață
Virusul SARS-CoV-2 a provocat decesul a peste un milion de persoane din cauza modului de viață nesănătos din ultimele trei decenii, se arată într-un raport publicat de publicația The...

Sănătatea orală pierde din importanță în contextul unei îngrijorări tot mai mari privind sănătatea generală

Sănătatea orală pierde din importanță în contextul unei îngrijorări tot mai mari privind sănătatea generală
Galerie Foto Peste jumătate (56%) dintre respondenții celui mai recent studiu demarat de Colgate în Europa nu obișnuiesc să își înlocuiască periuța de dinți după ce se confruntă cu alte probleme de...

Ce se întâmplă în caz de infectare simultană cu virusul gripei și COVID-19?

Ce se întâmplă în caz de infectare simultană cu virusul gripei și COVID-19?
Pacienţii care se infectează în acelaşi timp cu virusul gripei şi cu noul coronavirus pot face forme mai severe de COVID-19. Medicul primar Adrian Marinescu de la Institutul Naţional de Boli infecţioase "Matei...

Care este riscul de reinfectare cu COVID-19

Care este riscul de reinfectare cu COVID-19
Deși reinfectările cu virusul SARS-CoV-2 sunt foarte rare și, teoretic, simptomele ar trebui să fie mai ușoare a doua oară, există și excepții. Este cazul unui tânăr de 25 de ani, din Nevada, SUA, care a...

Cum ne putem infecta cu noul coronavirus în aer liber

Cum ne putem infecta cu noul coronavirus în aer liber
În plină pandemie de coronavirus este foarte greu să nu ne infectăm, la un moment dat, dar nu imposibil. Aproape toate cercetările realizate până acum arată faptul că  transmiterile au avut loc...
Serviciul de email marketing furnizat de