x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Tuberculoza la timpul prezent

Tuberculoza la timpul prezent

de Steluta Indrei    |    04 Mar 2008   •   00:00

În ţara noastră, tuberculoza reprezintă încă o problemă prioritară de sănătate publică, chiar şi după aderarea la Uniunea Europeană (UE). În ţările occidentale, tuberculoza este o raritate.

În ţara noastră, tuberculoza reprezintă încă o problemă prioritară de sănătate publică, chiar şi după aderarea la Uniunea Europeană (UE). În ţările occidentale, tuberculoza este o raritate. România înregistrează în continuare o incidenţă crescută a tuberculozei: locul I între ţările UE şi locul III în Europa după Kazahstan şi Kârgâstan. Aceasta este veste rea. Vestea bună este că numărul cazurilor de tuberculoză este totuşi în scădere. Astfel, de la 117 îmbolnăviri de tuberculoză la 100.000 de locuitori în 2006 s-a ajuns în 2007 la 110 cazuri/100.000 de locuitori, arată conferenţiar doctor Constantin Marica, coordonatorul Programului Naţional de Control al Tuberculozei (PNCT). Frecvenţa tuberculozei la copii a scăzut şi mai mult prin reducerea surselor de infectare de la adulţi. Astfel, în 2003 se înregistrau 47 de cazuri de tuberculoză la 100.000 de copii, scăzând în 2006 la 26 de îmbolnăviri la 100.000 de copii. 

 

 

 

“Această tendinţă de scădere a frecvenţei cazurilor de tuberculoză a fost posibilă datorită strategiei prevăzute în PNCT, conform reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În 2007 am realizat un ghid metodologic de luptă contra tuberculozei, care reprezintă instrumentul de bază al pneumologilor şi medicilor de familie implicaţi în activitatea de depistare şi tratare a cazurilor de tuberculoză. Astfel am ajuns la un grad de diagnosticare a tuberculozei de 70% din cazurile noi, cum cere OMS. De asemenea, în peste 90% din teritoriul ţării am introdus tratamentul strict supravegheat al tuberculozei, care presupune ca bolnavul să se prezinte la medicul de familie sau la medicul pneumolog pentru a-şi lua medicamentele. Această formă de tratament al tuberculozei este recomandată de OMS”, explică dr Constantin Marica.

 

 

 

Rolul medicului de familie

Medicul de familie are un rol important în combaterea tuberculozei în ţara noastră. El este primul specialist care vine în contact cu pacientul care prezintă simptome ale tuberculozei. Pe baza acestor simptome, medicul de familie trebuie să trimită pacientul către pneumolog pentru investigaţii suplimentare şi stabilirea diagnosticului. Tot medicul de familie urmăreşte în mod direct, timp de 4 luni, tratamentul pacientului cu tuberculoză externat din clinica de pneumologie. În cazul în care pacientul nu se poate deplasa la cabinetul medicului de familie, acesta trebuie să trimită un asistent la domiciliul pacientului pentru a-i administra tratamentul.

 

 

 

 

Tratament corect

Pentru ca tuberculoza să se vindece este extrem de important să fie tratată corect de la început şi pe toată durata necesară. De altfel, se consideră că tuberculoza este cea mai vindecabilă boală infecţioasă pulmonară dacă este tratată corect.

Tratamentul durează 6 luni şi cuprinde două etape. “Faza de atac” durează două luni, pe parcursul cărora bolnavul este internat în spital. El primeşte zilnic antibiotice (cu pauză duminica), dozele fiind calculate în funcţie de greutatea pacientului. După cele două luni se repetă analiza sputei. Dacă ea este negativă, adică nu se găsesc bacili în spută, înseamnă că tratamentul a fost eficient, pacientul poate fi externat şi poate continua faza a doua de tratament. “Faza de continuare” durează patru luni, timp în care medicamentele se iau de trei ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri).

După ce încep tratamentul, pacienţii se simt mai bine, iar unii nu înţeleg de ce trebuie să ia pastile în continuare. Dacă ei nu respectă tratamentul, tuberculoza nu se vindecă. În plămâni rămân suficient de mulţi bacili vii astfel încât boala să o ia de la capăt. Însă tuberculoza nu va mai fi la fel ca la început, ci există riscul de a dezvolta bacili chimiorezistenţi (care nu mai sunt omorâţi de antibiotice). Tuberculoza chimiorezistentă este extrem de greu de tratat, uneori chiar imposibil de vindecat.

 

 

 

Rezistentă la antibiotice

Tratamentul în cazul chimiorezistenţei durează mai mult şi este mult mai scump decât pentru tuberculoza primară.

Cele 6 luni de tratament pentru tuberculoza primară costă aproape 2 milioane de lei vechi. În schimb, tratamentul tuberculozei chimiorezistente durează 8 luni şi poate ajunge la suma de 200 de milioane de lei vechi. Ambele tratamente sunt decontate din bugetul asigurărilor de sănătate.

“În ţara noastră se constată creşterea numărului de cazuri de tuberculoză chimiorezistentă. Anul trecut

s-au înregistrat 1.800 de pacienţi cu această formă de boală. Din păcate, doar o mică parte dintre aceştia pot beneficia de tratament în cadrul celor două centre de excelenţă pentru tratarea tuberculozei chimiorezistente de la Bucureşti – Institutul «M. Nasta» (60 paturi) şi Bisericani – judeţul Neamţ (70 paturi)”, afirmă conf. dr Constantin Marica.

 

 

 

 

Ştiaţi că

 

n Orice om care tuşeşte mai mult de trei săptămâni ar trebui să consulte medicul.

n Un pacient cu tuberculoză care nu se tratează îşi face rău sieşi, pentru că boala devine mai greu de tratat, dar şi celor din jur pe care îi poate infecta cu bacili.

n Tuberculoza nu se moşteneşte de la părinţi, nu se transmite prin mâncare, prin folosirea aceloraşi vase sau tacâmuri, prin sărut sau relaţii sexuale. Singura cale de transmitere este cea aeriană.

n Fumatul nu cauzează tuberculoză.

n Alimentaţia deficitară, epuizarea fizică, locuirea în spaţii insalubre, excesul de alcool favorizează activarea bacililor Koch.

n Tuberculoza există de mii de ani. Până la descoperirea antibioticelor, diagnosticul de ftizie, cum era denumită în trecut tuberculoza, era sinonim cu moartea. În lipsa tratamentului, bacilii duc la apariţia unor cavităţi în plămâni, care se extind. Bolnavul slăbeşte şi cade la pat, iar în cele din urmă moare prin insuficienţă respiratorie sau hemoptizie masivă (hemoragie).

×