Hernia ombilicală şi hernia inghinală

Ombilicul copilului iese în evidenţă când plânge sau tuşeşte? Nu vă îngrijoraţi, este posibil să aibă hernie ombilicală, o afecţiune frecventă în rândul copiilor, mai ales în primii trei ani de viaţă, dar fără urmări grave. O altă formă de hernie foarte des întâlnită la copii este cea inghinală, numai că aceasta poate pune viaţa în pericol sau poate duce la pierderea unui testicul sau a unui ovar ori a unei porţiuni din intestin. Cum apar şi cum se tratează herniile ombilicale şi inghinale ne explică asistent universitar doctor Laura Topor, medic primar chirurgie pediatrică la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu".

Umflătura de la buric
Hernia ombilicală apare sub forma unei umflături în zona buricului, care poate avea de la unul până la trei centimetri. Această protuberanţă poate să se micşoreze sau chiar să dispară când copilul stă întins pe spate, în schimb se observă foarte bine când copilul este agitat, plânge sau tuşeşte. Hernia ombilicală nu îi provoacă micuţului disconfort sau durere şi nu dă complicaţii decât în cazuri extrem de rare, ne asigură dr Laura Topor.
Hernia apare ca urmare a unui defect de unire a muşchilor din regiunea ombilicală. În timpul sarcinii, cordonul ombilical trece printr-un orificiu mic (inel ombilical) prin muşchii abdominali ai copilului. Acest orificiu se închide în mod normal după naştere, pe măsură ce se dezvoltă copilul. În cazul în care muşchii din regiunea ombilicală nu se unesc complet, apare hernia. Aceasta apare mai frecvent la fete decât la băieţi şi mai des la copiii prematuri.

În majoritatea cazurilor, hernia ombilicală se închide spontan până în jurul vârstei de 3 ani. Dacă nu se întâmplă acest lucru, după vârsta de 3-4 ani este imposibil să se mai închidă şi necesită intervenţie chirurgicală, susţine medicul chirurg. De asemenea, dacă hernia ombilicală este mai mare de 1,5-2 centimetri şi se află în tensiune, este recomandabil ca intervenţia chirurgicală să se practice între 1 şi 3 ani.

Frecventă la băieţi
Hernia inghinală sau inghinoscrotală este cea mai frecventă afecţiune congenitală întâlnită în chirurgia pediatrică, spune dr Laura Topor. Părinţii pot observa o formaţiune în regiunea inghinală sau scrotală, ce apare de obicei în timpul creşterii presiunii intraabdominale (când copilul stă în picioare, plânge, tuşeşte etc.). Când copilul este relaxat sau stă culcat pe spate, formaţiunea se poate reduce spontan sau în mod blând cu mâna.

Hernia inghinală afectează ambele sexe, dar în proporţie mai mare băieţii decât fetele (raportul este de 10 la 1). Aproximativ 5% din nou-născuţi fac hernie inghinală. Nou-născuţii prematuri au un risc mult mai mare de apariţie a acestei hernii. În aproximativ 20%-50% din cazuri, hernia inghinală este bilaterală.

"Hernia inghinală (alături de hidrocel şi chistul de cordon spermatic) face parte din patologia canalului peritoneovaginal. Acest canal se formează în viaţa intrauterină prin coborârea testiculului din abdomen în scrot. În mod normal, la naştere acest canal se resoarbe şi dispare (pentru a nu permite testiculului să ajungă înapoi în abdomen). Persistenţa acestui canal după naştere poate duce la apariţia herniei inghinale, a hidrocelului sau a chistului de cordon spermatic", explică dr Laura Topor. Deşi fetele nu au testi­cule, ele au un canal inghinal şi astfel hernia poate să apară şi în cazul lor.

Intervenţia chirurgicală
Copilul cu hernie inghinală trebuie consultat de medic la scurt timp după ce părinţii observă formaţiunea din regiunea de jos a abdomenului. Diagnosticul precoce şi tratamentul chirurgical sunt foarte importante pentru a evita complicaţiile (strangularea herniei care poate duce la pierderea unui testicul sau a unui ovar ori a unei porţiuni din intestin). Din păcate, subli­niază dr Laura Topor, se întâmplă de multe ori ca prima prezentare cu copilul la medic să se facă atunci când hernia este deja strangulată, adică formaţiunea din regiunea inghinală nu se poate reduce, este dureroasă, în tensiune, iar copilul este agitat, refuză alimentaţia, prezintă vărsături.

Tratamentul herniilor inghinale este exclusiv chirurgical. Spre deosebire de cele ombilicale, herniile inghinale nu se reduc de la sine. În cazul copiilor care nu prezintă afecţiuni asociate sau prematuritate severă, intervenţia chirurgicală este relativ simplă, se efectuează sub anestezie generală şi necesită internare de 24 de ore.
Copilul care a suferit o intervenţie chirurgicală pentru hernie nu va avea probleme în viitor, iar riscul de reapariţie a acesteia este foarte redus.

ATENŢIE! Sunt părinţi care aplică metode empirice pentru închiderea herniei. Unii pun o monedă peste hernie, alţii bandajează abdomenul copilului în diferite moduri în speranţa că se va reduce umflătura respectivă. În opinia medicului Laura Topor, aceste metode sunt inutile, ba chiar dăunătoare, pentru că uneori se poate prinde între piele şi bandaj o parte din intestin sau epiplon (ligament care uneşte viscerele).

COMPLICAŢII. Copilul cu hernie inghinală prezintă riscul de blocare a unui testicul sau a unui ovar ori a unei porţiuni din intestin în canalul inghinal. Testiculul, ovarul sau intestinul care se blochează în acest canal nu mai primeşte sânge, existând pericolul de a se necroza şi astfel de a fi extirpat. De aceea, este important ca operaţia de hernie să fie făcută înainte de apariţia complicaţiilor.

DE REŢINUT. În cazul în care operaţia de hernie este amânată, mama trebuie să urmărească evoluţia formaţiunii pe care o are copilul. De asemenea, ea trebuie să cunoască simptomele herniei complicate, iar în situaţia în care copilul este agitat, nu vrea să mănânce, vomită, are febră şi formaţiunea este nereductibilă şi dureroasă, trebuie să se prezinte de urgenţă la camera de gardă a unui spital de copii.