În gaşcă, din nou la liceu

S-au dus vremurile în care copilul mergea cu părinţii la cumpărături de cărţi şi caiete la început de septembrie... S-au dus şi verile în care copilul mergea la mare şi la munte cu părinţii sau îşi pregătea conştiincios temele de vacanţă şi aştepta, cu teamă parcă, începutul unui nou an şcolar. Copilul este acum adolescent, iar pentru el această vîrstă este echivalentă cu independenţa.

S-au dus vremurile în care copilul mergea cu părinţii la cumpărături de cărţi şi caiete la început de septembrie... S-au dus şi verile în care copilul mergea la mare şi la munte cu părinţii sau îşi pregătea conştiincios temele de vacanţă şi aştepta, cu teamă parcă, începutul unui nou an şcolar. Copilul este acum adolescent, iar pentru el această vîrstă este echivalentă cu independenţa. Mersul la cumpărături cu părinţii este pentru tînărul de liceu o amintire jenantă, iar dacă părinţii încearcă să ţină sub control preocupările lui legate de şcoală, nu vor avea parte decît de respingere din partea tînărului. Reacţii fireşti pentru această vîrstă, i-ar scuza unii atitudinea. “Sînt într-adevăr fireşti, iar părinţii trebuie să înţeleagă nevoia adolescentului de libertate. Însă aceasta nu înseamnă că atitudinea lui vizavi de şcoală şi opţiunile lui nu pot fi influenţate. Succesul părinţilor în acest demers depinde în mare măsură de maniera în care intervin în viaţa tînărului”, ne spune psihologul Mirela Zivari, de la Clinica Psihoconsulting.

Din nou în gaşcă

Adolescenţii, spre deosebire de copiii şcolari, privesc începerea unui nou an de şcoală cu mult mai mult entuziasm. Deşi, datorită tehnologiei, mulţi dintre adolescenţi reuşesc să păstreze legătura cu colegii în timpul verii, revederea este un prilej de bucurie, de regăsire şi un prilej pentru a-şi povesti întîmplările din vacanţă şi de a reîntregi gaşca. “La această vîrstă, adolescenţii apreciază vacanţa de vară ca fiind prea lungă. Este o etapă în care se creează prietenii trainice, de aceea apare şi fenomenul de gaşcă. Nevoia de a petrece timp cu tineri de aceeaşi vîrstă, de a se implica împreună în diferite activităţi este foarte puternică la vîrsta liceului. Părinţii şi toţi ceilalţi adulţi devin duşmani, fiindcă impun reguli şi pedepsesc, de aceea adolescentul se regăseşte foarte bine în colegii lui”, apreciază psihologul Mirela Zivari.

Pregătirea

După examenul final din clasa a VIII-a, copilul devenit adolescent nu mai este interesat de partea formală a începutului de an şcolar. El nu îşi va mai cumpăra caiete pentru fiecare materie şi nu va mai fi interesat de rechizitele din magazine. De altfel, este binecunoscut obiceiul liceenilor de a scrie pe un singur caiet la mai multe materii şcolare. Notiţele lor amestecate nu trebuie interpretate ca un dezinteres pentru şcoală, nici ca o dovadă de dezorganizare şi rareori acest obicei se face vinovat de performanţe şcolare scăzute. “Este un salt către ceea ce ei simt: «am crescut, sînt mare». Iar părintele nu ar trebui să influenţeze această atitudine a tînărului faţă de partea formală care ţine de şcoală, el ar trebui doar să contribuie la responsabilizarea copilului lor. Un truc în acest sens este de a-l încuraja să-şi cumpere singur ceea ce consideră necesar pentru şcoală, eventual împreună cu cel mai bun prieten. Şi nici chiar atunci cînd adolescentul nu cumpără întocmai ceea ce ar fi vrut părinţii, el nu trebuie descurajat, fiindcă ar fi un pas înapoi în încercarea de responsabilizare”, sfătuieşte psihologul.

Primul an de liceu

Pentru adolescentul care va intra pentru prima dată pe poarta liceului, începutul de an şcolar are o semnificaţie aparte. El este mai degrabă motiv de tensiune şi emoţie decît de bucurie, fiindcă va fi pus în faţa unei probleme serioase: adaptarea. “Dacă în şcoala generală se pune mai mult accent pe performanţele şcolare ale copilului, în liceu sînt foarte importante şi interacţiunile sociale, capacitatea lui de socializare”, ne spune psihologul Mirela Zivari. Un adolescent timid cu siguranţă va întîmpina dificultăţi în acest sens. Se întîmplă deseori ca tînărul timid, care a învăţat foarte bine în şcoala generală, dar care nu s-a adaptat la noul mediu, să devină izolat, dezinteresat de ore şi, inevitabil, să aibă rezultate foarte slabe. Însă părinţii îl pot ajuta într-o oarecare măsură să devină mai dezinhibat şi să prevină asemenea probleme. O tehnică de succes este de a-l încuraja să-şi facă prieteni, de a fi de acord cu vizitele colegilor, cu întîlnirile în week-end şi cu aniversările. “Salută-ţi colegii. Fii deschis la întîlnirile cu colegii după terminarea orelor. Încearcă să vorbeşti cu colegii în pauze, nu fi singuratic” sînt sfaturi utile pentru tînărul timid.

ULTIMUL AN DE LICEU. Adolescentul care intră în ultimul an de liceu ar trebui să se pregătească mental de pe acum pentru anul dificil ce îl aşteaptă. Pentru început, trebuie să decidă facultatea şi profesia pe care doreşte să le urmeze. Demersul lui poate începe prin vizitarea facultăţii pe care vrea să o urmeze. Pentru ca presiunea psihică să nu fie atît de puternică, ar fi util ca adolescentul să discute cu cineva care a trăit această experienţă. Părinţii, la rîndul lor, ar trebui să-l lase pe tînăr să decidă singur dacă are nevoie de meditaţii. În cazul în care acestea se impun, adolescentul va fi cel care va alege materiile la care va face meditaţii.

TENSIUNE. Pentru mulţi liceeni, începutul şcolii este un motiv de tensiune şi de conflicte cu părinţii. Aceasta fiindcă adulţii încearcă să-i responsabilizeze prin ameninţări, pedepse şi reproşuri interminabile. Mai grav este că starea de tensiune apărută la începutul anului şcolar îşi pune amprenta pe tot parcursul acestuia.

Sfatul psihologului

A fi părinte de adolescent este o misiune imposibilă, spun mulţi dintre cei care au trecut prin această experienţă. Este nevoie de multă răbdare, dar şi de înţelepciune, fiindcă părinţii trebuie să intervină subtil în evoluţia tînărului şi nu brutal, căci în acest mod nu va face decît să-l îndepărteze. Dacă, de exemplu, părintele vine la şcoală fără să-şi anunţe copilul, cu siguranţă că adolescentul se va înfuria, fiindcă nevoia lui de independenţă este foarte mare la această vîrstă. La fel se întîmplă şi în cazul în care părinţii încearcă să verifice temele liceanului. “Impunerea unui punct de vedere şi îndrumarea adolescentului nu se fac prin ameninţări şi cicăleli, ci mai degrabă prin modalităţi subtile. Exemplul unui prieten sau al unui membru al familiei care a atins succesul ar putea încuraja adolescentul să aibă, la rîndul său, performanţe. Cu alte cuvinte, un licean va fi mult mai determinat să înveţe dacă are în jurul său un student bursier sau o persoană cu o carieră de succes.