Profitaţi de vacanţă!

Adolescenţa este perioada extremelor, şi asta se vede inclusiv în modul de petrecere a vacanţei. Unii adolescenţi – majoritatea – aleg distracţia, nopţile albe, urmate de somn toată ziua, iar alţii nu se pot desprinde de preocupările pentru studiu nici măcar în vacanţă.

Adolescenţa este perioada extremelor, şi asta se vede inclusiv în modul de petrecere a vacanţei. Unii adolescenţi – majoritatea – aleg distracţia, nopţile albe, urmate de somn toată ziua, iar alţii nu se pot desprinde de preocupările pentru studiu nici măcar în vacanţă. Psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie precizează însă că tinerii care continuă în vacanţă meditaţiile, cursurile de limbi străine, lecţiile de muzică etc. este posibil să nu facă asta neapărat din plăcere, ci mai mult sub influenţa părinţilor. Sînt acei părinţi cărora le este teamă de a nu-şi scăpa copiii de sub control. Pentru aceşti părinţi nu contează că este vacanţă, ci, dimpotrivă, tocmai pentru că au mai mult timp la dispoziţie, copiii lor trebuie să facă teme suplimentare, să citească zeci de volume, să se pregătească pentru olimpiade, să aprofundeze o limbă străină, să continue lecţiile de pian, eventual să înceapă şi practicarea unui sport. Astfel, dintr-o dată, copiii se trezesc cu un program mai încărcat decît în timpul şcolii, fiind mai obosiţi şi mai surmenaţi în vacanţă.  

Aşa nu

Dar pentru o bună parte dintre adolescenţi, vacanţa mare înseamnă o lungă perioadă dezorganizată: programul de somn dat peste cap, mese luate pe apucate, ieşirile cu gaşca sînt pe primul plan, orele petrecute în faţa calculatorului se succed fără întrerupere. Tinerii cred că în vacanţă îşi pot permite tot ceea ce nu au voie în timpul şcolii. În cele trei luni de pauză pun cărţile în cui şi se aruncă în tot felul de activităţi mai mult sau mai puţin riscante: de la pierderea timpului în faţa blocului pînă la fumat, consum de alcool, totul culminînd cu drogurile şi relaţiile sexuale neprotejate. Un astfel de comportament al adolescenţilor este gene­rat de un fel de furie cu care încearcă să recupereze toate interdicţiile şi rigorile impuse de părinţi şi şcoală. Nevoia adolescenţilor de a scăpa de sub cenzura programului impus de şcoală conduce la declanşarea unei explozii emoţionale, care dezorganizează şi destabilizează petrecerea vacanţei de vară. Un rol important în apariţia acestui comportament rebel îl au şi părinţii. Un părinte indiferent sau prea indulgent nu trebuie să se mire cînd copilul face orice îi trăsneşte prin cap în timpul vacanţei. Dar şi părinţii autoritari se pot aştepta la asemenea surprize neplăcute din partea adolescentului. Şi nu doar în vacanţă, pentru că autoritatea excesivă a părinţilor este întîmpinată şi în timpul anului şcolar de refuzul adolescentului de a avea un program organizat şi de a se preocupa de învăţătură. Ba chiar revolta este mai mare în cazul adolescenţilor care au tot timpul probleme cu şcoala.  

Aşa da

Între cele două situaţii extreme descrise anterior ar putea exista o cale de mijloc, care presupune îmbinarea relaxării cu activităţi legate de şcoală. Psihologul Ştefania Niţă le sugerează părinţilor şi adolescenţilor următorul program pentru vacanţă. Prima lună e bine să fie rezervată aşa-numitului timp de refacere. Acum este momentul propice plecării în concediu cu părinţii sau în tabără cu colegii. Ideal ar fi ca măcar unul dintre părinţi să-şi ia concediu în prima parte a vacanţei copilului pentru a putea petrece împreună cu familia această perioadă. Apoi este necesar ca o parte din vacanţă să fie petrecută şi cu colegii, prietenii, rudele de aceeaşi vîrstă cu adolescentul: să asculte muzică, să iasă împreună la plimbare, la terase, în parc cu rolele. Totodată, tinerii pot fi îndrumaţi către activităţile recreative, dar cu valenţe cultural-educative: film, spectacole de teatru, concerte. Petrecerea timpului cu colegii şi prietenii de aceeaşi vîrstă trebuie încurajată de părinţi pentru a se evita izolarea şi însingurarea adolescentului.  

Începînd cu mijlocul vacanţei este momentul ca în programul zilnic să îşi facă apariţia şi lecturile. Pentru început sînt indicate cărţile preferate ale adolescentului, apoi uşor-uşor să-şi îndrepte atenţia şi către lecturile propuse în bibliografia şcolară. Aceste activităţi trebuie observate şi îndrumate discret de către părinţi. Dar ei vor proceda cu tact, fără a avea o atitudine autoritară şi punitivă, mai cu seamă în cazul adolescenţilor sensibili. Părinţii pot fi surprinşi să constate că adolescentul începe să îndrăgească lectura dacă îi dau posibilitatea să aleagă cărţile preferate sau să-şi facă temele de vacanţă dacă se consultă în privinţa petrecerii timpului. Din păcate, adulţii merg pe ideea "lasă că ştiu eu mai bine ce îţi trebuie şi faci aşa cum spun eu". Asta îl anulează pe adolescent, nu îi dă posibilitatea să-şi exprime preferinţele, să-şi manifeste autonomia. Răzvrătirile apar de cele mai multe ori cînd părintele ignoră dorinţele, nevoile, sentimentele adolescentului.  Adulţii ar face bine să-şi împărtăşească experienţa de viaţă, şi nu să o impună. Întrebările "Tu ce ai vrea să faci? Tu ce crezi că ar fi bine pentru tine în următoarea perioadă?" deschid dialogul între părinţi şi copil.  

Ultima lună de vacanţă contribuie în mod deosebit la reluarea cu succes a şcolii. La mijlocul lunii august este momentul să înceapă readaptarea la programul din timpul şcolii: respectarea orelor de somn, de masă, reluarea preocupărilor şcolare: teme de vacanţă, familiarizarea cu noile manuale, reîntîlnirea cu colegii.


LUMEA VIRTUALĂ. În ultimii ani se constată retragerea adolescenţilor în lumea virtuală. Tinerii de-abia aşteaptă să intre în vacanţă pentru a se putea juca ore întregi la calculator sau pentru a-şi petrece timpul în lungi conversaţii pe messenger. Din punct de vedere al psihologului Ştefania Niţă, această tendinţă este îngrijorătoare şi întăreşte ideea că internetul, jocurile video, comunicarea virtuală acaparează din ce în ce mai mult viaţa tinerilor. Astfel se explică izolarea acestora, dezvoltarea unor relaţii artificiale, reci, lipsite de sentimente autentice.


CREATIVITATE. Vacanţa este pri­elnică dezvoltării imaginaţiei şi creati­vităţii. Este momentul ideal pentru ca adolescenţii să-şi descopere înclinaţiile către un domeniu sau altul. O carte fascinantă poate deschide drumul spre literatură, o excursie sau o tabără plină de noi experienţe le poate trezi adolescenţilor interesul pentru geografie, istorie sau arhitectură. Important este ca atît părinţii, cît şi cadrele didactice să sesizeze preocupările tinerilor şi să le sugereze activităţi adecvate.


LA FINAL. De obicei, copiii îşi aduc aminte de şcoală cu două-trei săptămîni înainte de 15 septembrie. De-abia atunci adună cărţi, caiete şi, sub presiunea timpului, se apucă de teme pentru vacanţă, recapitulări şi pregătiri pentru noul an şcolar. Decît deloc, putem spune că este bine şi aşa. Dar cunoştinţele acumulate pe ultima sută de metri nu le sînt de mare folos elevilor. Dimpotrivă, efectuarea temelor de vacanţă pe fugă şi recapitularea superficială a materiei şcolare le provoacă adolescenţilor stări de tensiune, îngrijorare şi tendinţa de a respinge tot ce ţine de şcoală.