Principala problemă a sistemului românesc de sănătate mintală pentru copii este orientarea excesivă spre medicaţie, prea puţin spre terapie. La aceasta se adaugă numărul redus de specialişti şi lipsa colaborării cu specialiştii din educaţie şi protecţie socială.
Acestea sunt concluziile primei cercetări calitative "Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România", studiu făcut de organizaţia "Salvaţi Copiii". "Concluziile nu sunt deloc fericite, din păcate, şi pot fi grupate pe mai multe paliere. În primul rând, serviciile sunt concentrate la nivel de spital de psihiatrie, unde rareori părintele îşi duce copilul, unde ajung, cel mai adesea, patologiile foarte grave nu neapărat cele mai frecvente", a precizat Diana Stănculescu, coordonatorul proiectului. Totodată, aceasta a mai adăugat că tulburările psihice la copii cele mai frecvente sunt cele din categoria anxietăţii, depresiei şi ADHD-ului, a autismului a problemelor
de comportament.
Un alt impediment identificat de specialişti este reticenţa părinţilor.
Concret, aceştia amână prezentarea la medic sau solicitarea ajutorului de specialitate până în momentul în care simptomele sunt evidente şi părintele nu mai poate stăpâni copilul ori acesta are dificultăţi evidente în a se integra în diverse colectivităţi. Doctorul Răzvan Chivu, consilier în Ministerul Sănătăţii, susţine că "este păcat ca, în condiţiile în care există specialişti, chiar dacă numărul acestora este insuficient, să mai fie copii netrataţi, ba chiar nediagnosticaţi". Pentru realizarea cercetării s-au utilizat metode de tip calitativ, care au urmărit percepţiile şi atitudinile specialiştilor din domeniul sănătăţii mintale, dar şi a profesorilor şi părinţilor copiilor cu tulburări din acest spectru.
PREA PUŢINI PSIHOLOGI
Nu există psiholog într-o şcoală cu mai puţin de 800 de copii. De obicei, un psiholog deserveşte la 2-3 şcoli sau 3-4 grădiniţe, iar acoperirea pe care o pot face e foarte scăzută. În plus, cei mai mulţi dintre ei sunt concentraţi în zonele urbane, nu-i vom găsi niciodată în şcolile şi grădiniţele din mediul rural, atrag atenţia realizatorii cercetării.
Alte probleme evidenţiate în studiu:
- caracterul prohibitic al sistemului privat;
- nevoia uriaşă a unui logoped în orice echipă terapeutică;
- nevoia unui terapeut ocupaţional în orice echipă terapeutică;
- nedecontarea serviciilor de psihoterapie de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fapt care generează şi alte prohibiţii în sistemul privat.
STATISTICĂ
La nivelul anului 2007, se estima că 880.709 copii din România întruneau criteriile de diagnostic pentru o problemă de sănătate mintală, dintre care 572.461 cu tulburări de anxietate, 220.177 cu ADHD, 154.124 cu depresie, 88.070 cu tulburare de conduită, 44.035 cu schizofrenie şi tulburări psihotice şi 8.807 copii cu autism.