Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toţi se întreabă dacă este nevoie să se admi-nistreze fluorul suplimentar şi de ce. Fluorul formează fluoropolita care, în comparaţie cu hidroxiopolita (în compoziţia căreia intră calciu), este mai rezistentă la acizi. Prin aceasta se şi explică de ce fluorul este benefic dinţilor.
La rândul său, fluorul participă la:
n) asimilarea fierului, de aceea uneori caria dentară şi anemiile de deficit de fier se întâlnesc;
n) asigură creşterea unghiilor şi a părului;
n) participă la metabolizarea calciului şi a fosforului;
n) determină eliminarea metalelor grele şi a radionuclizilor din organism;
n) participă în procesele de hemostază.
Ca sursă de bază, fluorul îl luăm din apă în proporţie de 60%-70%, iar restul din alimente. Cel mai bogat conţinut de fluor îl are peştele, cu precădere cel din ocean. De exemplu, în 100 g de scrumbie se găsesc 1,7 mg de fluor; ceaiul negru, la rândul său, conţine foarte mult fluor (o ceaşcă de ceai conţine în jur de 0,1-0,2 mg).
Doza zilnică de fluor într-un organism al unui om matur este de 2-3 mg. Deşi face parte din dieta noastră zilnică, fluorul este unul dintre cele mai toxice elemente chimice. El intră în compoziţia multor arme letale toxice şi este indispensabil în industria metalurgică chimică. Fără fluor nu s-ar putea realiza arma nucleară.
Excesul de fluor duce la apariţia fluorozei dentare cu discromii (formarea de pete albe sau/şi pete maronii închise), iar în cazuri speciale se ajunge la distrofii grave cu pierderi de smalţ.
Intoxicarea cronică cu fluor duce la dereglarea structurii aparatului locomotor (oase, articulaţii), eliminarea din organism a magneziului ce participă la asimilarea calciului, deformarea scheletului osos, exostoze osoase, dereglarea procesului metabolic al glucidelor şi al lipidelor ce afectează funcţia glandei tiroidale şi paratiroidale.
Copiii, cei mai expuşi
Japonezii au descoperit că excesul de fluor duce la creşterea procentuală a bolnavilor de cancer gastrointestinal şi a afecţiunilor renale. Din păcate, copiii mici sunt cei mai predispuşi excesului de fluor, deoarece ei îl asimilează cel mai repede, depozitându-l cu precădere în ţesuturi. De asemenea, excesul de fluor elimină calciul din organism în cantităţi mari.
În zonele puternic industrializate, mai ales din punct de vedere metalurgic, fluorul se găseşte în cantităţi foarte mari în apă şi sol. Plantele absorb foarte uşor fluorul cu ajutorul frunzelor. Din acest motiv, până şi banalul ceai chinezesc conţine cantităţi uriaşe de fluor.
Citește pe Antena3.ro
Aditivi
În Belgia s-a interzis recent folosirea fluorului ca aditiv în alimentaţie şi în fluorizarea apei. S-a observat de curând că în Belgia, în zonele industrializate, la aproximativ 24% din populaţie, cu precădere la persoanele care nu îşi administrează fluor suplimentar, se întâlneşte o uşoară formă de fluoroză. Se spune că apariţia fluorozei la copii nu este limitată doar la o anumită perioadă din evoluţia lor. Este necesar a se lua în considerare faptul că smalţul dinţilor se maturizează încă trei ani după erupţie, deci nu vă bazaţi pe ideea că după pragul vârstei de 12 ani se poate administra cu uşurinţă fluor. Doza optimă de fluor diferă de la persoană la persoană. Ea este determinată de vârsta, masa corporală, sexul, zona în care locuieşte, conţinutul de fluor din apa potabilă şi cantitatea de apă utilizată (determinată uneori de factori precum: caniculă, unele patologii asociate ale persoanei etc.), activitatea profesională (dacă lucrează într-o întreprindere metalurgică, chimică), prezenţa în zona în care locuieşte a uzinelor de prelucrare a metalului, alimentaţia preponderent cu produse din ocean (fructe de mare, scrumbie, alte specii de peşte oceanic).
În concluzie, fluorul în doze mici este un element de protecţie pentru organism, în doze mari el putând fi considerat un duşman de temut.
Este absolut indispensabilă o consultaţie la un medic specialist, pentru a primi un tratament corect, în funcţie de caz.
