Cum tratam ticurile?

Exista oameni scuturati de miscari aiurea ale umerilor, altii clatina capul in dreapta si in stanga de zici ca sunt o pendula.

Altii, fara voie, au zvacniri ale unui picior, unii clipesc din ochi cu o viteza de parca pleoapele lor ar fi aripile unui fluture-n zbor grabit. Alti oameni isi trag mereu nasul de parca s-au abonat definitiv la guturai. Au devenit robii unor ticuri independente de vointa lor, miscarile lor sunt necontrolate si nu se pot abtine sa le faca. Sunt ticurile o boala, o tulburare psihica ce necesita tratament?

Conferentiar doctor Radu Mihailescu, directorul general al Spitalului de Psihiatrie "Obregia", spune ca nu orice miscari stereotipe, involuntare sunt ticuri. In medicina, definirea ticurilor suna cam asa: ticurile sunt exprimari motorii sau vocale bruste, fara posibilitatea de control voluntar. Aceste ticuri fac parte si din tratatele de psihiatrie, si din cartile de neurologie. In definitie apare un aspect interesant, ticurile pot fi si verbale. Ne aducem aminte de oameni care repeta obsesiv anumite expresii, cum ar fi "este evident ca" sau "deci" sau "nu-i asa", aceste cuvinte revin la cate doua-trei fraze constituindu-se ca automatisme. Oamenii cu ticuri simple, care au un singur tic, dependent de stari de tensiune, se obisnuiesc cu ticul lor si nu se prea duc la psihiatru. Dar ticurile simple pot fi controlate. Exista tratamente cu medicamente si psihoterapie. Multa vreme s-a folosit in tratarea ticurilor batranul Haloperidol. Astazi s-au descoperit noi medicamente, se utilizeaza neuroleptice atipice, de exemplu, clonidina, folositoare in tratarea ticurilor, dar, in mod clasic si in terapia tensiunii arteriale. Diagnosticul in domeniul ticurilor nu este simplu, trebuie eliminate variantele unor boli neurologice. Exista si unele ticuri de genul rostirii unor cuvinte obscene. In tulburarile obsesiv-compulsive, omul are impulsul de a spune obscenitati, dar se abtine, si de aici apare suferinta. Dar ticurile verbale adesea nu sunt ticuri, ci obiceiuri rele.