x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei De ce pierdem sănge?

De ce pierdem sănge?

16 Oct 2007   •   00:00

Injură unii cu năduf unele neplăceri apărute in corpul lor. "Să o ia naiba de durere, că mă seacă la suflet" sau "Am temperatură, dogoresc ca o sobă, imi vine să chem pompierii să stingă focul din mine".

Injură unii cu năduf unele neplăceri apărute in corpul lor. "Să o ia naiba de durere, că mă seacă la suflet" sau "Am temperatură, dogoresc ca o sobă, imi vine să chem pompierii să stingă focul din mine". Cănd suduiesc la adresa acestor stări de inconfort, oamenii uită că ele au un rol important, sunănd alarma că există lucruri in neregulă in organism.

Febra este un semn că organismul luptă cu o infecţie, cu o boală, că bătălia e in desfăşurare. Durerea e un alt semnal că se desfăşoară un război intre organism şi boală in zona unde te fulgeră un junghi sau te apasă o durere persistentă. Dar semnul care il ingrozeşte pe om şi il face să alerge la primul autobuz, ca să se ducă la spital, este pierderea de sănge. Pe de o parte, asta e bine, fiindcă săngerarea il impinge pe om cu grabă la medic, astfel că o serie de boli adesea grave pot fi descoperite din timp, şi atunci lupta este deseori căştigată de medic şi de pacient. Care sunt suspiciunile in cazul in care omul constată că pierde sănge? Mai ales că săngele se poate pierde şi in scaun, şi in vărsătură, şi in urină, şi prin tuse, dar şi din nas.

Endoscopul

Este bine ca omul să arunce o privire in fiecare zi pentru a vedea cum arată scaunul lui sau cum se prezintă jetul de urină. Pierderea de sănge in materiile fecale poate să insemne şi boli foarte grave, dar şi afecţiuni mai puţin periculoase. Oricum, cănd omul sesizează prezenţa săngelui in materiile fecale, trebuie să se ducă cu grăbire la medic, fiindcă numi acesta şi in urma unor investigaţii poate hotări ce a declanşat pierderea de sănge. Şi, de regulă, trebuie făcut un examen endoscopic, adică prin colon. Aparatul se numeşte colonoscop. Pătrunzănd cu colonoscopul pe tot traseul intestinului gros se vede pe ecran orice neregulă, şi anume: orice tumoare, chiar şi orice polip. De altfel, polipii de multe ori se cancerizează, aşa că ei trebuie indepărtaţi chiar prin intermediul endoscopului. Nu este necesar in tăierea polipilor să se facă incizii pe abdomen. Dacă săngele din scaun este negru, şi scaunul se prezintă in culoarea păcurii, urăt mirositor, grăsos şi lucios este semn că hemoragia vine din stomac, şi fenomenul se numeşte melenă. Un ulcer generează această melenă, după cum ulcerul poate să ducă şi la pierderea de sănge in vomă. Şi aceasta inseamnă o hemoragie digestivă superioară. Dacă săngele are culoare roşie intens, roşu viu şi este neamestecat cu materiile fecale, murdărind in exterior materiile fecale sau apărănd la sfărşitul scaunului, "coafănd" partea finală a scaunului, este vorba despre o pierdere de sănge din zona inferioară a intestinului gros, din zona rectului sau a anusului. In astfel de săngerări, de multe ori de vină sunt hemoroizii interni sau externi. Dar aceasta poate fi o interpretare cu rol de capcană, fiindcă se poate ascunde şi o tumoare canceroasă săngerăndă.

Cănd săngele este amestecat cu materiile fecale şi are o culoare vişinie, de vişină putredă, pierderea de sănge se situează undeva mai sus, şi ingrijorarea cum că e vorba despre un cancer creşte. Cănd această săngerare se insoţeşte şi de perturbări ale scaunului, fie prin constipaţie, fie prin diaree, fie prin succesiunea constipaţiei cu diareea, aceste simptome intăresc bănuiala de cancer colo-rectal. Oricum, numai medicul şi examenul colonoscopic stabilesc diagnosticul, cu căt mai devreme, cu atăt mai bine, fiindcă intervenţia chirurgicală asociată cu citostatice şi radioterapie inseamnă, in stadii de inceput, supravieţuirea indelungată a pacientului.

Varicele esofagiene

Sună alarma strident atunci cănd omul varsă mult sănge. E semn că s-au spart varicele de pe esofag, şi această puternică pierdere de sănge duce adesea la moarte. De fapt, printr-o astfel de hemoragie, generată de spargerea varicelor esofagiene din motiv de ciroză, a murit la un mare spital din Viena Nicu Ceauşescu. Ficatul bolnav de ciroză inseamnă apariţia inflamaţiilor şi a intăririi sub formă de cicatrice a ţesutului hepatic, situaţie care blochează trecerea săngelui prin ficat. Ca atare, săngele din amonte, din vena portă, creează o presiune mare, ajungăndu-se la umflarea venelor din esofag sub formă de varice, care frecvent se sparg. Intervenţia trebuie să fie rapidă, in incercarea de a opri hemoragia prin legarea cu inele de cauciuc a acestor vene umflate sau prin sclerozarea lor, adică stafidirea lor cu ajutorul unor substanţe injectate. Varicele esofagiene sunt un semn că boala cirotică este intr-un stadiu avansat.

Hematurie

Uneori se pierde sănge prin urină. Aşa-numita hematurie. Şi acesta este un semnal de alarmă şi numai medicul urolog, in urma unor examene atente, poate să stabilească diagnosticul. In cazul cel mai simplu poate fi vorba despre mişcarea unei pietre care răneşte uretra, care se inţepeneşte pe acest canal de scurgere din vezica urinară şi mica rană evacuează săngele prin pipi. Dar poate fi vorba şi despre ceva grav, cum ar fi un cancer de vezică urinară. In această situaţie, examenul endoscopic stabileşte amplasamentul tumorii, mărimea ei şi gradul de infiltrare in pereţii vezicii, trebuind să se apleze la intervenţia chirurgului, care merge pănă la indepărtarea vezicii urinare.

Spută cu sănge

Sănge poate să apară şi in spută, cănd omul tuşeşte. Şi aici cauzele se intind pe o plajă intinsă de boli. Expectoraţia cu sănge poate fi semnul temutului cancer bronhopulmonar. Pierderea de sănge in spută după o tuse duce cu găndul şi la o tuberculoză cu caverne, adică cu găuri săpate de bacili in ţesutul plămănilor. Sănge poate apărea in expectoraţie şi dacă se sparge un vas din pereţii bronhiilor, in urma unei bronşite sau bronşectazii. Observarea unor firişoare de sănge in spută trebuie să trimită urgent omul la medicul de plămăni.

MAI BINE DIN NAS. Des intălnită este săngerarea din nas. Cu indreptăţire zic oamenii din popor adesea "să fii mulţumit că s-a spart un vas din nas şi nu s-a spart un vas din creier". Această exprimare are un miez de adevăr, dacă bolnavul are hipertensiune şi presiunea săngelui a deschis o supapă in nas, in loc să rupă un vas din creier, situaţie ce duce la moarte sau la paralizie. De cele mai multe ori insă, săngerarea din nas este provocată de fragilitatea unui vas din nară sau de zgăndărirea mucoasei nasului, prin introducerea degetului in nări. Şi in aceste cazuri trebuie să se ajungă la medicul ORL-ist.

GESTURI STUPIDE. In cazul săngerării din nas, ca intervenţie urgentă omul trebuie să apese puternic cu degetul in zona respectivă, presiunea fiind făcută din exteriorul nării. Mulţi oameni apelează la nişte gesturi nu numai inutile, dar şi păgubitoare. Ei lasă capul pe spate, şi asta in nici un caz nu opreşte săngerarea, ba mai mult duce la pericolul inghiţirii săngelui cu efecte negative. Este stupid şi sfatul dat de unii, cum că persoana care săngerează din nas să ridice măna in sus. Este o mare bazaconie.

×
Subiecte în articol: sănge omul hemoragie