De unde porneşte harababura în gură?

Dacă există ceva ce omul nu poate să evite, apoi acesta se numeşte întâlnirea cu stomatologul.

Ajung la dentist şi princhindeii cu o găurică în dintele de lapte, ajung la dentist şi junele frumoase care nu mai fac faţă curtezanilor, dar la o recepţie au simţit o fulgerare, ca la şocul electric, într-unul din dinţi care n-a suportat crema dulce a tortului. Ajung la dentist şi bieţii pensionari, care nu mai pot mesteca nişte cartofi prăjiţi din pricina dinţilor care se mişcă şi care adesea trebuie înlocuiţi cu lucrări care se scot seara şi se spală cu periuţa de dinţi. Cândva, eu am spus că poate se ajunge la situaţia de a te duce la dentist fără nici o frică, cum că te va chinui durerea, adică să te duci la stomatolog senin ca atunci când te duci la frizer. Răspunsul profesorului Constantin Găucan, întemeietor de şcoală în stomatologie şi inventator, este că omul se va putea duce la stomatolog fără spaima că-l va durea, atunci când îl va fi vizitat pe dentist doar pentru a-i întreţine periodic dantura, fără să fi simţit încă vreo neplăcere. 

Întrebări

Acum se pun tot felul de întrebări legate de dinţi. Unele femei frumoase doresc anularea strungăreţei. Alţii vor să li se facă implant dentar uitând că această metodă trebuie să fie ultima la care să se apeleze. Unele domnişoare doritoare de flirt vor să li se frece dinţii cu ceva pentru albirea lor. Alţi specialişti îşi pun întrebarea dacă nu cumva dinţii capătă un rol tot mai mic faţă de mâncărurile din ce în ce mai fluide. Că se micşorează maxilarele ca şi dinţii, astfel că vom arăta ca extratereştrii cu cap mic şi cu o mică trompă de supt alimente sintetice dintr-un tub. Ei bine, iată câteva răspunsuri date pe rând acestor întrebări.

Strungăreaţa

Iată cum e cu strugăreaţa. Între dinţii din faţă rămâne un cartilaj fibros mai mare care nu lasă dinţii să se apropie. Unele cucoane plâng cum că strungăreaţa le urâţeşte. Nu este aşa, fiindcă această strungăreaţă aduce un aer de haz şi figura pare mai nostimă cu dinţii din faţă depărtaţi. Să nu uităm că mari vedete sunt posesoare de strungăreaţă şi au succes cu carul. Râd cu gura până la urechi, deşi au strungăreaţă, Madonna, Vanessa Paradis, Maria Ciobanu, Ionela Prodan, dar şi explozia sexy Laura Andreşan. La copii anularea strungăreţei se face mai simplu, fiindcă li se forţează apropierea dinţilor prin aparatele cu sârme ortodontice. Dacă posesoarea de strungăreaţă se trezeşte mai târziu că vrea să o schimbe, operaţia este mai complicată, fiindcă prin chirurgie stomatologul trebuie să îndepărteze cartilajul gingiei care creează spaţiul între dinţii din faţă. 

Albirea

Moda aceea de a-ţi freca dinţii cu o substanţă pentru a-i albi presupune un pericol. Soluţia de albire a dinţilor atacă smalţul şi dinţii rămân poroşi, astfel că în adâncituri fără lustru se adună resturi de alimente care întunecă mai tare dinţii şi nu se mai poate face nimic. În privinţa implantului dentar, acesta se recomandă când nu mai există dinţi pe tot maxilarul şi o eventuală punte nu mai are pe ce să se sprijine. În aceste situaţii se recurge la intervenţia chirurgicală de a introduce un şurub în osul gingiei care să joace rolul unei foste rădăcini. Peste această rădăcină metalică înfiptă sub formă de şurub se pune temporar o căciulă, aşteptându-se câteva luni până ce şurubul este asimilat de osul gingiei. Abia apoi, pe aceste şuruburi implantate în gingie se pun proteze definitive. Dar este de dorit să nu se ajungă la această soluţie ultimă şi disperată, fiindcă ea este scumpă şi presupune ca omul cu implanturi dentare să devină abonat la stomatolog, fiindcă el trebuie să se prezinte din timp în timp la acesta, pentru a-i face întreţinerea implantului. Implantul dentar se poate practica la orice vârstă: şi la tineri de 25 de ani, şi la bătrâni de 85.

Parodontopatia

Una dintre principalele preocupări ale oamenilor este să se prezinte din timp şi periodic la stomatolog pentru a li se face întreţinerea danturii. Adică, să li se cureţe piatra de pe dinţi, să le fie descoperite din timp cariile şi marele pericol parodontopatia. Această boală loveşte în parodonţiu, adică în ţesutul unde se înfige rădăcina dintelui. Cu timpul, prin neîngrijire, acest ţesut unde se fixează dintele este atacat şi se topeşte chiar osul gingiilor. Astfel, dintele începe să se clatine, fiindcă rădăcina lui nu mai este strânsă în ţesutul şi osul gingiei. E ca şi când stâlpul de la gard se bălăngăne în pământul rărit, unde se înfipsese strâns altădată. Se ajunge la situaţia groaznică de a se mişca dinţii atât de tare încât oamenii şi-i scot cu mâna. Organizaţia Mondială a Sănătăţii semnalează cu vehemenţă că 75% din populaţia Planetei suferă de parodontopatie. Când te prezinţi târziu, atunci când s-a topit mult din osul gingiei şi gingia s-a retras, se deschide un veritabil şantier. Stomatologul face adaos de os sintetic pentru a avea în ce să se prindă dintele în încercarea de a evita pierderea lui. Nu cumva e mai bine ca, din când în când, stomatologul să cureţe tartrul şi să gonească microbii care se aciuesc, săpând şi mai viclean la rădăcina dinţilor şi mai ales în ţesutul de bază? De dinţi trebuie să ai grijă cu conştiinciozitate. Atenţie, părinţi!

Îngrijiţi-vă şi de dinţii de lapte ai copilului, chiar dacă se schimbă la 6-7 ani. Dinţii de lapte trebuie să rămână în gură. Să nu fie scoşi cu hei-rup-ul, ci să fie plombaţi dacă au carii. Dinţii de lapte extraşi creează acele locuri goale, care dau peste cap arhitectura viitoarei danturi. Cel mai important este molarul de 6 ani, el este axul viitoarei danturi. Dacă măseaua de 6 ani este scoasă, începe harababura în gură: dinţii se apleacă, migrează, se încalecă, mestecarea nu mai este pe axul dintelui şi începe prăpădul.