Galbenelele amelioreaza infectiile pielii

Galbenelele, filimica, avand denumirea latina Calendula officinalis, este o planta erbacee ornamentala, cultivata sau spontana, anuala sau bienala.

Are tulpina ramificata, purtand frunze alterne, invers lanceolate, cu inflorescente terminale si flori ligulate, galben-portocalii. Denumirea latina isi are originea in cuvantul „calendas", sugerand traversarea mai multor luni de inflorire (iunie-septembrie).

PRINCIPII ACTIVE. Studiile sistematice de fitochimie si de farmacologie, elaborate in ultima jumatate de secol, au relevat o bogatie de principii active existente in florile de galbenele, care explica virtutile curative miraculoase ce satisfac cerintele terapeutice pe o arie larga a patologiei.

CALITATI. Prezenta acestui complex fitochimic imprima preparatelor de galbenele numeroase calitati farmacologice: trofica, cicatrizante, antiedermatoase, antibacteriene, antifungice, antitricomoniazice, hipolipemiante, imunostimulatoare, estrogenice, diuretice, sudorifice, antifebrile, depurative, antitumorale.

Indicatiile terapeutice vizeaza un spectru larg de afectiuni digestive (de tip inflamator si ulcerativ), afectiuni oro-faringiene, esofagite, reflux esofagian, congestii hepatice, in oligurii, in infectii ale pielii si mucoaselor, in eczeme, arsuri, opareli, iritatii, plagi, adenite, afectiuni tumorale etc.

SUC. Petalele de galbenele se folosesc sub forma de suc proaspat, infuzie sau decoct (dupa caz), in medicina casnica - in cura interna sau in aplicatii locale. Fitoterapia moderna recomanda folosirea produselor ce contin extracte standardizate in principii active, realizate prin tehnologiile actuale.

„Floarea ploilor"

In vechime era supranumita si „floarea ploilor", deoarece atunci cand nu se deschidea dimineata (intre orele 6:00 si 7:00) - era semn ca va ploua in acea zi, cu tunete. A fost cunoscuta din antichitate de catre romani, greci, egipteni, arabi si hindusi. Pentru antici, florile de galbenele daruite unei persoane simbolizau o dragoste stabila. De asemenea, era renumita pentru virtutile vindecatoare ale suferintelor de stomac, intestine si ficat, dar si pentru cicatrizarea ranilor. In Evul Mediu, cand sofranul, destul de scump in Europa, era folosit drept colorant alimentar, populatia mai saraca folosea o fiertura din petalele ei pentru coloratul colacilor. Totodata, era renumita in vindecarea infectiilor pielii, fiind apreciata atat in medicina populara, cat si in cea care se practica la curtile regale. Se spune ca Henry al VIII-lea, regele Angliei, aprecia in mod deosebit tratamentul cu galbenele.