Găluşca din creier

Un subiect, foarte discutat şi cu care se războieşte medicina, este anevrismul, apărut pe vasele creierului şi eventuala lui spargere aducătoare de hemoragie. Anevrismul este o umflătură, o găluşcă, apărută din peretele unui vas, acolo unde acesta a fost mai slab.

Cercetările înclină să spună că 5% din populaţia planetei prezintă anevrisme, adică acele gogoşi umflate, ieşite din peretele vaselor, cu risc de a se sparge. Unele ipoteze susţin că aceste anevrisme, aceste defecte apărute în peretele vaselor creierului ar putea fi şi o consecinţă a neterminării adaptării creierului la poziţia în două picioare a omului.

Unii poartă acest anevrism în creier fără să îi supere şi el se descoperă abia după moarte, la autopsie. Alţii au însă riscuri de a ajunge în hemoragii cerebrale, prin spargerea acestor găluşti apărute pe vasele creierului şi, pe bună dreptate, medicina actuală decretează că orice anevrism descoperit în creierul unui om trebuie tratat, operat sau supus intervenţiilor nechirurgicale.

UN DEFECT NUMIT ANEVRISM
Anevrismul este un defect din naştere. Este o dilataţie apărută în peretele unui vas. Peretele vaselor se compune din trei straturi: cel de la mijloc este stratul care conţine musculatura, adică este un strat cu musculatură ce asigură contracţia vasului; anevrismul este un defect ce apare tocmai la nivelul stratului mijlociu al peretelui vasului care, pe o porţiune, fie nu s-a dezvoltat destul, fie are rezistenţă scăzută, aşa că apare acea gâlmă.

Aceste defecte apar pe porţiuni limitate, mai ales în partea anterioară a creierului. Repetăm deci că anevrismul este o găluşcă, o umflătură, o dilataţie apărută pe vasele creierului, din cauza rezistenţei scăzute a stratului mijlociu din peretele vasului în acea porţiune şubredă. Unii oameni se nasc cu anevrisme, dar manifestările apar mai târziu, la 30, la 40, la 50 de ani, mai ales ca urmare a hipertensiunii.

Când se sparge această găluşcă din peretele vasului, se iveşte hemoragia cerebrală. Anevrismul este cauza cea mai frecventă de hemoragie. Trebuie înţeles că hemoragia nu invadează cu sânge masa creierului, masa albă de neuroni. Hemoragia apare între cele două foiţe ce acoperă creierul. Deci hemoragia împinge spre cutia craniană. Anevrismul se întâlneşte pe artere în cazul unor persoane cu vârste între 20 şi 50 de ani.

CHIRURGIE
Care sunt metodele de a interveni în cazul anevrismelor, al acelor umflături apărute pe o porţiune a unui vas din creier? Chirurgia clasică deschide creierul şi se pun nişte agrafe pe gâtul acestei găluşti, astfel că se izolează umflătura care nu mai este în circuitul sângelui. Prin evoluţia metodelor, aceste agrafe au fost regândite a fi confecţionate din materiale mai compatibile cu organismul, faţă de agrafele din metal.

Împotriva anevrismului se poate lupta şi cu alte metode fără tăietură de bisturiu. Nişte metode de intervenţie cu un cateter, adică cu o sondă. La nivelul piciorului se intră cu această sondă şi observându-se pe ecranul aparaturii de vizualizare a întregului aparat circulator, se merge cu sonda până în dreptul găluştii din creier. Cateterul, adică sonda, are o biluţă ce poate astupa gâtul umflăturii din vas, scoţând anevrismul din circuitul sângelui.




Sau o altă metodă, cateterul (sonda) are în el un balonaş, care se umflă în dreptul anevrismului şi astupă gâtul umflăturii tot izolând-o de şuvoiul sângelui. Datorită acestor metode atât chirurgicale, cât şi intervenţionale cu sondă, mortalitatea în cazul anevrismelor a scăzut spectaculos, de la 70% la 3%. Dar un anevrism trebuie operat în primele două-trei zile de la începerea hemoragiei.

TERAPII
Orice anevrism descoperit trebuie operat sau atacat cu metodele endovasculare (sondă cu balonaş sau cu biluţă). Există însă bolnavi care nu suportă nici chirurgia şi nici manevrele intervenţionale, aşa că ei trebuie trataţi cu medicamente. Aceşti bolnavi sunt menţinuţi în repaus şi li se administrează medicamente împotriva edemului, adică împotriva umflării cu apă a creierului.

 Apoi, se adaugă şi medicamente împotriva durerilor, fiindcă ei au dureri mari de cap. Dar medicamentele nu pot opri sângerarea atât de eficient ca intervenţiile chirurgicale sau cu sonde. În această terapie se dau şi medicamente care să faciliteze formarea cheagului de apărare, ivit ca să oprească orice sângerare. Se mai folosesc şi medicamente blocante de calciu, ce împiedică arterele să aibă spasme pentru salvarea acelor zone de creier doar adormite, spre ele pornind irigarea cu sânge.

Dar medicamentele de formare a cheagurilor prezintă riscul ca, dozând prea mullt, să favorizăm cheagul. Pot apărea alte cheaguri care să blocheze inima sau să oprească irigarea cu sânge a unei porţiuni de creier, rezultând un accident vascular cerebral ischemic.

Aceste anevrisme, umflături pe un vas din creier, pot fi sclerozate şi prin radierea multiplă cu acel aparat perfecţionat numit Gama Knife, care focalizează peste o sută de raze în vederea stafidirii, sclerozării găluştii de pe vas.

SECRETE
Creierul, pe bună dreptate, poate fi considerat un teritoriu al misterului. Un mare profesor de medicină, care s-a ocupat o jumătate de secol de creier, şi acum declară că i-ar mai trebui o mulţime de vieţi ca să înceapă să ştie jumătate din uluitoarele secrete ale creierului. Cât a progresat ştiinţa, cât s-au perfecţionat calculatoarele, cât de exacţi au devenit sateliţii de spionaj care descoperă şi câte măsline are pe platoul cu aperitive

Putin, ei bine, toată ştiinţa asta fascinantă şi încrezută nu poate reproduce perfecţiunea creierului omenesc. Cel mai performant calculator nu depăşeşte degetul mic al creierului, care zâmbeşte superior, ţinându-şi ascunse şi nefolosite puteri nepuse în lucrare de om. Atunci când apar accidentele vasculare în creier, medicina s-a perfecţionat să intervină, adesea salvator, când o înfundare de vase nu a irigat o porţiune de creier. Dar această intervenţie trebuie să se facă în ritm de sprint, fiecare oră fiind decisivă.