Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multe poveşti inflorate se spun intre altele şi despre ficat. Şi e chiar firesc ca oamenii fără ştiinţa medicinii să nu se priceapă la un organ atăt de rafinat şi de complex cum este ficatul.
Multe poveşti inflorate se spun intre altele şi despre ficat. Şi e chiar firesc ca oamenii fără ştiinţa medicinii să nu se priceapă la un organ atăt de rafinat şi de complex cum este ficatul. Ficatul este un fascinant laborator, unde se pune in mişcare un metabolism complicat, dar unde are loc şi o curăţare de toxine a săngelui. Tocmai de aceea, oamenii trebuie să inţeleagă căt de căt ce se intămplă in structurile intime ale ficatului, pentru a nu mai gafa cănd vine vorba despre ficat.
Nu doare
Iată o năzdrăvănie dintre multele care se spun despre ficat fie in discuţia dintre vecinele de bloc, fie in timpul şuetei dintre cumetri. Pe foarte mulţi ii auzi "Aoleu, mă doare tare ficatul!" sau "Nu ştiu ce să fac, mă inţeapă ficatul!". Lucrurile nu stau deloc aşa, fiindcă ficatul nu doare. Ficatul nu este prevăzut cu o reţea de nervi senzitivi care să ducă la dureri. Totuşi, ficatul este acoperit de o capsulă care il inveleşte şi care este puternic brăzdată de nervi senzitivi. Cănd apare o inflamaţie sau o presiune pe această capsulă, omul cu adevărat simte dureri provocate nu de ficatul in sine, ci de invelişul de capsulă. Cănd poporul oftează "mă doare ficatul" este vorba despre dureri venite de la vezica biliară, mai ales cănd s-au pus in mişcare pietrele, adică se deplasează calculii din el.
Profesorul doctor Alexandru Oproiu, intemeietor de şcoală in gastroenterologie, explică pe inţelesul tuturor ceva din funcţionarea ficatului şi unde omul reuşeşte să-şi biciuiască prin imprudenţe şi excese acest superb organ numit ficat. Pentru inceput, e bine să aflăm că ficatul este suprasolicitat de alimente cu prea multe grăsimi şi prea multe adaosuri in alimente. Dar ficatul este foarte chinuit şi cănd i se dă in exces alcool, peste limita pe care el o poate prelucra. Ficatul este batjocorit şi cănd se face abuz de medicamente.Â
Citește pe Antena3.ro
Să vedem insă ce se intămplă in ficat. Ficatul este in legătură cu o venă groasă, numită vena portă, care adună săngele din intestinul gros şi din intestinul subţire. Circa 80% din săngele care vine in ficat este sănge venos, sărăcit in oxigen şi plin de substanţe atăt bune, căt şi rele preluate din intestine. Săngele scaldă fiecare celulă hepatică. Dar ca ficatul să aibă oxigen, el este aprovizionat şi cu sănge arterial, sănge bogat in oxigen, dar care reprezintă doar 20% din debitul sangvin. Aminoacizii din proteine, glucoza din amidon şi dulciuri, acizii graşi din grăsimi, toate aceste componente provenite din digestie ajung la celula ficatului şi acolo sunt supuse metabolismului hepatic. Din intestinul subţire ajung la ficat şi substanţe ce nu ar trebui să vină. De exemplu alcoolul, care pentru ficat este foarte toxic. Ficatul este pus să lucreze peste puterile lui din pricina adaosurilor de conservanţi din alimente, ca şi din pricina abuzului de medicamente. Cele peste 400 de enzime din celula hepatică fie descompun medicamentele, fie le conjugă, pentru a le inactiva şi a le elimina din ficat. Dar unele componente din medicamente nu sunt descompuse şi devin toxice pentru ficat. Trebuie ştiut că unele medicamente inactivează alte medicamente, cănd se găsesc impreună. După cum o serie de medicamente măresc capacitatea de acţiune a altor medicamente, cănd ajung impreună in organism. Tocmai de aceea medicii trebuie să ştie aspecte complexe ale medicamentelor, pentru a putea să le imperecheze cu efect pozitiv.
Obosim ficatul, cum s-a arătat, şi printr-o alimentaţie iraţională, şi prin alcool, şi prin medicamente, dar ficatul este bombardat şi de noxe, mai ales de viruşi. De exemplu, viruşii B produc şi hepatită acută, şi hepatită cronică. Viruşii D acţionează numai cu virusul B. De temut este şi virusul C, care adesea trece neobservat pănă cănd ajunge la faza de hepatită cronică. Virusul A, denumit şi virusul măinilor murdare, provoacă doar hepatită acută şi nu cronică. Există şi virusul G, ca şi viruşii TT, ce se iau prin transfuzii. Bacteriile şi paraziţii lezează şi ei ficatul.
Reamintim că ficatul este un laborator sensibil şi de metabolism, şi de detoxifiere. El este şi un organ de sinteză, ficatul procesănd multe substanţe necesare funcţionării organismului, de pildă albumină. Ficatul sintetizează albumina, care e şi element energetic, dar şi element plastic pentru moderarea de alte elemente. Protrombina este o proteină complexă, fără de care nu se face coagularea săngelui, şi ea este produsă tot de ficat. Tocmai de aceea bolnavii de ciroză, cu ficatul in piuneze, suferă de săngerarea gingiilor, şi pe corp le apar vănătăi la cea mai mică atingere. Ficatul sintetizează şi ceruloplasmina, o proteină ce transportă cuprul in organism.
BOLI INFLAMATORII. Care sunt bolile inflamatorii pentru ficat? Cel mai des intălnite şi periculoase sunt hepatitele cu viruşi, care duc la procese inflamatorii in ficat. Dar la fel de des intălnit este şi ficatul gras, nealcoolic, provocat de o alimentaţie iraţională, cu prea multe calorii şi prea bogat in grăsimi şi carbohidraţi. In acest fel, celula ficatului se umple de grăsime şi nu mai funcţionează corect. Dar se intălneşte des şi ficatul alcoolic, atunci cănd celula hepatică este bombardată de excesul de alcool. Aşa cum am amintit, se intălnesc şi hepatite provocate de un exces de medicamente. Dar nu rar există hepatite produse de o depunere de metale cum ar fi fierul şi cuprul. Există şi o formă ciudată de hepatită, denumită şi autoimună. Se produce o distrugere a celulei ficatului prin anticorpii proprii organismului, care sunt zăpăciţi şi nu mai recunosc propria celulă hepatică, considerănd-o duşman.
Eliminare. Ficatul are şi o funcţie de excreţie. El captează din sănge produsul de degradare al hemoglobinei, numit bilirubină. Ficatul cuplează bilirubina cu alte componente şi o elimină. Un ficat bolnav nu mai reuşeşte această dublare şi bilirubina rămăne in sănge, apărănd acea culoare galbenă a ochilor şi a pielii.
