Menopauza

Menopauza nu trebuie privită ca o boală, ca o involuţie, ca un regres fiziologic, ci ca o etapă firească a vieţii, cu problemele ei medicale şi de adaptare socială, care nu afectează neapărat feminitatea şi care poate fi depăşită cu ajutorul medicului şi, desigur, cu sprijinul familiei. Din punct de vedere medical, menopauza este încetarea definitivă a menstruaţiei şi fertilităţii, marcată de succesiunea a 12 luni de amenoree (dacă nu există suspiciunea unei maladii, a unei patologii capabile să genereze acest simptom).

Ea apare în jurul vârstei de 50 de ani (cu limite între 48 şi 55 de ani), în general vârsta de instalare, ca şi fenomenele ce o însoţesc având o determinare familială, legată de a rudelor de sex feminin: mamă, bunici, mătuşi. În rare situaţii, la 1% dintre femei, menopauza se instalează mai devreme, sub 40 de ani. În acest caz, sunt implicaţi factori genetici, autoimuni, fumatul, malnutriţia, lipsa sarcinilor, chimioterapie sau radioterapie în antecedente. Practicarea unei histerectomii (înlăturarea uterului) induce o menopauză imediată, indiferent de vârstă, dacă este însoţită şi de extirparea ovarelor. În cazul în care ovarele nu sunt extirpate, ele continuă să funcţioneze, dar menopauza apare de obicei mai devreme. În cazul în care menopauza se instalează în jurul vârstei de 60 de ani, vorbim de o menopauză tardivă. Oricum, cu excepţia menopauzei de cauze chirurgicale, care apare brusc, menopauza este precedată de o perioadă de premenopauză sau perimenopauză, ce se întinde pe o durată de doi-şase ani, uneori chiar mai mult, perioadă marcată de simptome caracteristice.

Pa, ovulaţie!
La un moment dat, ovarul îmbătrâneşte, involuează şi tinde să îşi stopeze activitatea, adică ovulaţia şi consecutiv producerea de hormoni specifici: estrogeni şi progesteron. Aceşti hormoni se produc ciclic, după un anumit grafic lunar şi influenţează acţiunea tuturor organelor. Cel mai important rol îl au însă estrogenii. Ei influenţează dezvoltarea mucoasei uterine, coagulabilitatea sângelui, cresc sinteza proteică în ficat, modifică tabloul lipidic, cu creşterea HDL (aşa-zisul colesterol bun) şi scăderea LDL (colesterolul rău), regenerează epiteliul cutanat, gastric, întreţin buna funcţionare a vaselor de sânge, scad resorbţia osoasă etc. Sunt evidente deci efectele prăbuşirii valorilor estrogenice sau producţia lor anarhică, cu creşteri şi scăderi neregulate.

Modificări
Astfel, aspectul fizic se modifică: se produc creşteri în greutate cu depuneri de grăsime preponderent abdominale. Părul se subţiază şi se răreşte, scad tonusul şi elasticitatea pielii, apar ridurile şi o pilozitate nedorită la nivelul feţei. La nivel genital, menstrele sunt neregulate, ca frecvenţă, durată şi abundenţă. Apar hemoragii şi în afara perioadei menstruale. Fertilitatea scade, ceea ce ridică probleme femeilor care amână după 40 de ani conceperea unui copil. Pe de altă parte, există riscul unei sarcini în tot acest interval, aşa că, dacă nu vă doriţi asta, trebuie să folosiţi metode contraceptive până la instalarea definitivă a menopauzei. Mucoasa vaginală se subţiază, se usucă, se atrofiază, predispunând la hemoragii şi dispareunie (durere în timpul actului sexual). Aceleaşi modificări se întâlnesc şi la nivelul uretrei, cu incontinenţă urinară şi senzaţie imperioasă de urinare, cu o mai mare predispoziţie la infecţii. La nivel vulvar poate apărea atrofie, placarde albe sau roz-violacee sau doar un chinuitor prurit. Prolapsul genital (pierderea poziţiei anatomice a organelor genitale, prin coborârea lor) apare mai frecvent. Sânii îşi modifică structura şi consistenţa.

Modificările la nivel psihic constă în tulburări de somn, modificări ale dispoziţiei, melancolie, anxietate, iritabilitate, tulburări de concentrare şi memorie, oboseală accentuată, dureri de cap, ameţeli, modificări ale libidoului. La nivel cardiovascular apar tahicardie, palpitaţii, modificări de tensiune arterială. În plus, sindromul metabolic indus de modificările hormonale creşte riscul afecţiunilor cardiovasculare: cardiopatie ischemică, infarct miocardic, accident vascular, tromboze. Dacă până la 50 de ani femeile au un risc mai mic decât bărbaţii în dezvoltarea acestor afecţiuni, ulterior procentul maladiilor devine aproximativ egal la ambele sexe şi semnificativ mai mare comparativ cu femeile de aceeaşi vârstă care nu sunt încă la menopauză.

La nivel digestiv apar balonare, constipaţie, diaree, riscul de cancer de colon fiind mai mare. Apar, de asemenea, rinite atrofice şi hemoragii nazale, varice şi diverse artralgii (durere la nivelul articulaţiilor). Una dintre cele mai importante probleme medicale în această perioadă e legată de pierderea masei osoase, cu atât mai periculoasă cu cât nu este dureroasă. Ea se face vizibilă prin apariţia fracturilor, produse de pierdere osoasă, mai frecvente la nivelul şoldului, pumnului sau coloanei. Încă de la vârsta de 40 de ani se constată o diminuare a masei osoase, dar care e mică, de aproximativ 0,1%pe an. În perimenopauză, mai ales în primii doi ani, scăderea este dramatică, la 2%-3% pe an, pentru ca apoi alterarea structurii osoase să continue într-un ritm mai redus. În fine, mai  puţin periculoase, dar extrem de deranjante sunt bufeurile, adică apariţia bruscă a unei senzaţii de căldură, cu transpiraţii şi roşeaţă. Ele afectează 75-85% dintre femei, fiind mai frecvente în primii doi-trei ani, dar pot dura şi cinci-şase ani. Bufeurile apar mai ales în partea superioară a corpului (faţă, gât, torace), noaptea, durează între 30 secunde şi 5 minute, provocând tulburări de somn şi de concentrare.

Nu este o boală
Diagnosticul menopauzei este, în general, uşor de pus şi se face de obicei pe baza discuţiilor cu medicul şi a examenului ginecologic. Foarte rar sunt necesare dozări hormonale (de FSH, estrogeni) sau o apreciere a funcţiei tiroidiene (pentru că hipotiroidismul se poate însoţi de o amenoree severă). Cu această ocazie, medicul va face o evaluare completă a stării dumneavoastră de sănătate, recomandând analize pentru aprecierea tabloului metabolic (lipide totale, colesterol, HDL, LDL, trigliceride, glicemie), un EKG completat eventual cu un examen cardiologic, măsurarea densităţii osoase şi o mamografie. Deşi nu este o boală, menopauza necesită terapie, şi cum această condiţie presupune alterări organice importante, este imperios necesar să vă adresaţi medicului şi să urmaţi doar tratamentul prescris, fără automedicaţie, tratamente din auzite sau mijloace empirice. Mulţi ani s-a considerat că substituţia hormonală este cheia sănătăţii şi tinereţii veşnice. Ea se face fie prin administrare de estrogeni (sub formă de tablete, gel sau cremă vaginală, plasturi cutanaţi) fie mai frecvent o terapie combinată estrogeni şi progesteron. După decenii de terapie, s-a constatat că acest tratament nu este totdeauna lipsit de riscuri şi mai ales nu este totdeauna eficient. Astfel, s-a observat că dacă într-adevăr în osteoporoză şi bufeuri,  de exemplu, tratamentul hormonal este eficace, el nu pare să protejeze împotriva maladiilor cardiovasculare, astfel că este contraindicat femeilor care au deja o patologie cardiacă. Pe de altă parte, osteoporoza şi bufeurile pot fi tratate printr-o medicaţie simptomatică şi prin mijloace igienico-dietetice.

Terapia hormonală trebuie evaluată întotdeauna în raportul beneficiu-risc, pentru că, deşi majoritatea simptomelor se ameliorează, totuşi există numeroase riscuri: creşterea frecvenţei cancerului de sân şi endometru, tromboze venoase, ischemii, accidente vasculare, hemoragii uterine masive. Ea este contraindicată femeilor care nu au o simptomatologie supărătoare, care au cancer de sân sau alte tumori maligne, care au boli cardiovasculare sau hepatice. În general, se preferă doze mici, administrate pe o perioadă limitată şi mai ales doar dacă este absolut necesară. De exemplu, osteoporoza poate fi tratată şi cu medicaţie nehormonală, iar câteva medicamente din diferite clase (antihipertensive, antidepresive, anticonvulsive) au şi efect de combatere a bufeurilor. Pentru tulburările psihice sunt indicate antidepresive sau hipnotice, iar pentru atrofia vaginală, creme cu estrogeni sau mai bine lubrifianţi.

Stilul de viaţă
Dacă până la această vârstă v-aţi putut permite orice extravaganţă sau abuz, de acum trebuie să aveţi un regim de viaţă sănătos. Renunţarea la fumat şi alcool, o alimentaţie fără grăsimi şi dulciuri, bogată în cereale, legume şi fructe vor avea un efect benefic în tratarea sindromului dismetabolic şi afecţiunilor cardiovasculare. S-ar putea să fie necesar să reduceţi raţia alimentară cu 400-500 calorii pe zi, pentru că sunteţi mai expuse la îngrăşare. Evitaţi cafeaua şi băuturile cu cafeină, alcoolul şi condimentele pentru combaterea bufeurilor. Purtaţi o îmbrăcăminte adecvată, lejeră, evitaţi spaţiile supraîncălzite. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre necesitatea unui supliment de calciu şi vitamina D, pentru combaterea osteoporozei. Petreceţi cât mai mult timp în aer liber şi relaxaţi-vă pentru un somn cât mai odihnitor. Faceţi minimum o jumătate de oră pe zi exerciţii fizice (pentru combaterea bolilor cardiace, osteoporozei şi diabetului) şi încercaţi exerciţiile pentru întărirea musculaturii pelvine, pentru combaterea incontinenţei urinare. În fine, menţineţi legătura cu medicul de familie şi urmaţi toate investigaţiile şi tratamentele recomandate.

IERI ŞI AZI. În urmă cu un secol, să zicem, menopauza era o problemă minoră, expediată pasager. Pe de-o parte pentru că speranţa de viaţă a femeilor era mult mai mică, astfel că ele se confruntau mai puţin cu această situaţie. Pe de altă parte, deoarece se considera că bătrâneţea şi menopauza, cu aspectele lor neplăcute, uneori sordide, sunt obligatorii, naturale, implacabile. Azi, când speranţa de viaţă a femeii atinge 80 de ani, când ea este activă social şi profesional şi după 50-60 de ani, este normal să-şi dorească o viaţă sănătoasă, împlinită fizic, intelectual şi, de ce nu, sexual cât mai multă vreme.

BUFEURILE. Mai puţin periculoase, dar extrem de deranjante sunt bufeurile, adică apariţia bruscă a unei senzaţii de căldură, cu transpiraţii şi roşeaţă. Ele  afectează 75%-85% dintre femei, fiind mai frecvente în primii doi-trei ani, dar pot dura şi cinci-şase ani.

UNDE, CĂND ŞI CUM. Bufeurile apar mai ales în partea superioară a corpului (faţă, gât, torace), noaptea, durează între 30 de secunde şi 5 minute, provocând tulburări de somn şi de concentrare.