Nanoştiinţa, tehnologia avangardistă

Nanoştiinţa în tehnologii alimentare sau nanotehnologiile alimentare tind să devină aliatul producătorilor din industria alimentară în creşterea siguranţei alimentare, a calităţii şi a termenului de valabilitate.

Aflată la început de drum, nanotehnologia alimentară este încă necunoscută. Aplicaţii ale nanotehnologiei alimentare s-au făcut utilizând particule cu dimensiuni cuprinse între 1 şi 100 de nanometri pentru realizarea peliculelor de protecţie antimicrobiană a alimentelor perisabile, a suprafeţelor de contact cu alimentele şi a ambalajelor, în locul folosirii radiaţiilor ionizante.

OBSTACOLE
Cercetătorii de la Cantox Health Sciences International din Ontario, Canada, avertizează că utilizarea nanotehnologiilor are potenţial de aplicare la scară industrială dacă sunt îndeplinite cinci condiţii esenţiale: securitatea la locul de muncă, distingerea clară a nanoparticulelor naturale de cele sintetice, economice, eventuale reglementări legale viitoare şi, nu în ultimul rând, siguranţa alimentară.

Prima condiţie a fost semnalată la lucrătorii care utilizau materiale ca nanoargintul în pulbere pentru efectul antimicrobian al ambalajelor produselor lichide. Cercetătorii au fost unanim de acord că utilizarea nanosubstanţelor trebuie să se facă după proceduri sigure, care să elimine riscul expunerii lucrătorilor la efectele nedorite ale inhalării sau contactului cu aceste nanosubstanţe.

De asemenea, trebuie să se distingă în mod clar nanosubstanţele preexistente în alimente şi cele sintetice. Profesorul Jose Aguilera de la Universitatea Santiago din Chile sublinia într-o comunicare ştiinţifică recentă prezenţa nanoparticulelor în lapte, produse în uger, care asamblează şi dispersează proteinele şi grăsimea din lapte într-o fază apoasă, unde devin ulterior matricea pentru miliarde de structuri proteice.

Nanotehnologiile trebuie să fie accesibile ca preţ, pentru a justifica utilizarea în locul unei alte tehnologii. De asemenea, nanoparticulele trebuie să fie necontaminate de substanţele chimice utilizate în agricultură, iar impactul asupra mediului să fie inexistent.

În ceea ce priveşte siguranţa alimentară, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) a precizat într-un document recent că orice material utilizat pentru ambalaje active sau pentru ambalaje inteligente va necesita o evaluare a potenţialului de siguranţă alimentară. Cercetarea în nanotehnologii este justificată de preferinţa tot mai mare a consumatorilor pentru alimente mai puţin procesate, dar cu elemente de siguranţă alimentară şi de prelungire a termenului de valabilitate superioare tehnologiilor clasice.