Osul de copil, osul de batran

Copiii cu voiciunea lor, zglobii peste poate, se urca in cires, cad de acolo, dar se scoala si continua zbenguiala.

In schimb, oamenii maturi aluneca pe ghetusul de pe trotuar, cad si, dintr-o mica busitura, isi rup oasele, stau luni in sir in ghips sau sunt operati si li se implanteaza tot felul de structuri metalice in picior. De ce se rup mai usor oasele adultilor, mai lesne ale varstnicilor, fata de oasele copiilor, de ce apar leziuni si luxatii mai des la oamenii maturi decat in cazul pustimii? Explica profesorul Mihai Jianu, seful Clinicii de chirurgie-ortopedie de la Spitalul clinic de urgenta pentru copii "Gr. Alexandrescu", unul dintre cei 14 chirurgi celebri ai lumii care conduc Asociatia internationala a chirurgilor pe coloana vertebrala. Osul copilului are mai mult tesut conjunctiv, care da elasticitatea osului, in timp ce la matur si la batrani nu mai exista fibrele elastice. La copil, la capetele oaselor exista cartilajele de crestere, care amortizeaza socurile, la adulti aceste cartilaje nu mai exista. Periostul este un fel de manson care inveleste osul, la copii periostul este gros, la adult, subtire.

Cand oasele corpului sufera mici rupturi, periostul le tine in pozitie normala, la adulti nu se intampla aceasta protectie. Modul de reparare a oaselor copilului este eficient, la adult sau batran o fractura pana la remediere dureaza luni in sir. Copilul este de inaltime mica, atunci cand cade, o face de la mica inaltime, greutatea lui nu este mare, deci socul suportat este mult mai mic decat la adult. Cu cat se inainteaza in varsta se inregistreaza mai dese fracturi si datorita fenomenului de osteoporoza, de pierdere a structurii osoase. Tocmai de aceea, ortopedia pediatrica este diferita de ortopedia care il vizeaza pe omul matur. Profesorul Mihai Jianu lamureste si o alta chestiune mult dezbatuta: pana la varsta de 1 an si jumatate, in mod natural, copilul are picioarele curbate in afara, in forma de "O". Apoi, de la sine, picioarele se indreapta, ba devin chiar in usoara forma de "X", ceea ce e firesc, fiindca altfel n-ar putea lucra genunchiul.