Război în vezica urinară

Din păcate, cancerul de vezică urinară este întâlnit tot mai des. Dar oamenii trebuie să înţeleagă că un astfel de diagnostic nu înseamnă ştampila morţii. Totul este ca această boală canceroasă să fie descoperită din timp. Dacă acest cancer la vezica urinară a fost decelat în stadii de început, după intervenţia chirurgiei urologice şansele de supravieţuire sunt 90%-95%. Care sunt semnele în măsură a-l alerta pe om şi a-l trimite la medic în urma bănuielii că ceva e în neregulă în sistemul rinichilor? Principalul semn al unui posibil cancer de vezică urinară este pierderea de sânge în urină. În 80% dintre aceste cazuri, sângele se vede în urină. Este vorba de o urinare cu sânge capricioasă. Dispare şi apare la două-trei zile, dar în ziua acestui necaz, mai multe urinări prezintă sânge. Alt semn al cancerului de vezică urinară este infecţia urinară. Cu pipi tulbure şi urinări dese. Când sângerarea este prezentă în urină şi este vorba de un bărbat, bănuiala de cancer este întemeiată la 50% din cazuri, căci bărbaţii suferă mai rar de infecţii urinare decât femeile. În cazurile cancerului de vezică urinară, durerile se înregistrează mai rar. În fazele de început, tumorile sunt neinvazive, n-au pătruns în musculatura vezicii urinare. Astfel că urologul, cu ajutorul endoscopului, extirpă tumora cu margini de siguranţă şi se vizualizează şi starea uretrei, adică acel canal de scurgere din vezică. Această operaţie se face deci endoscopic fără incizie, fără tăietură. Laboratorul analizează tumora şi vede dacă este o formă agresivă de cancer. La trei luni de la extirparea tumorii cu endoscopul, persoana operată vine la primul control. Dacă laboratorul a descoperit un cancer agresiv, se trece la a doua fază a operaţiei când pacientului i se îndepărtează vezica toată, dar se extirpă şi prostata şi ganglionii din abdomenul inferior, ca şi veziculele producătoare de spermatozoizi. Chiar în urma acestor operaţii mari, 80% din bolnavi trăiesc după cinci ani. Când s-a extirpat vezica urinară, situaţia favorabilă ar fi să se creeze alte vezici construite din intestinul subţire care devine şi vezică urinară. Nu în toate cazurile se poate reface astfel calea normală de urinare aşa că, uneori, chirurgul urolog este obligat să facă legătura la pielea burţii a noi vezici urinare plămădită din intestinul subţire.