Cauzele sindromului de colon iritabil nu sunt cunoscute. Se speculeaza ca ar putea fi vorba despre anomalii la nivelul musculaturii netede a peretelui intestinal sau al terminatiilor nervoase localizate acolo. In mod normal, aceste fibre musculare se contracta si se relaxeaza periodic, coordonat, permitand deplasarea continutului intestinal. Uneori insa aceste contractii sunt prea puternice sau prelungite, fortand trecerea alimentelor prin intestine, ceea ce determina dureri abdominale, balonare, diaree. Alteori, dimpotriva, contractiile sunt ineficiente si se instaleaza constipatia. Exista anumiti factori care declanseaza sau agraveaza simptomele, ce difera de la o persoana la alta. Printre acesti factori se inscrie: alimente (ciocolata, lapte, alcool, bauturi carbogazoase, legume sau fructe crude), stresul, modificarile hormonale (legate de ciclul menstrual).
In mod cert, maladia debuteaza la varste tinere, afecteaza de doua ori mai frecvent femeile decat barbatii si se poate demonstra o aglomerare familiala evidenta a cazurilor de boala, care pledeaza pentru existenta unui determinism genetic. Persoanele care sufera de depresie, tulburari anxioase, migrene si fibromialgie pot suferi mai frecvent de colon iritabil. In ultimii ani, a fost descrisa o noua tulburare care poate fi asociata acestui sindrom, si anume SIBO, care se caracterizeaza printr-o crestere bacteriana exagerata a bacteriilor in intestinul subtire. In colon exista un numar mare de bacterii (cam un milion /ml), dar in intestinul subtire acesta e mai mic (10.000/ml).
In plus, profilul bacterian e diferit in cele doua segmente. In SIBO, numarul de bacterii din intestinul subtire creste (peste 100.000/ml) si tipurile bacteriene predominante se aseamana cu cele din colon. In acest caz, pacientii prezinta balonare, dureri abdominale, diaree. S-a constatat ca aproximativ un sfert dintre pacientii cu colon iritabil prezinta si SIBO, iar tratamentul acesteia cu antibiotice sau probiotice ar avea un efect favorabil in cazul persoanelor respective.
Vagi si capricioase
Simptomele colonului iritabil sunt foarte vagi si capricioase. Ele pot fi usoare sau severe, pot fi persistente luni la rand sau pot aparea si disparea aleator, se pot inrautati sau se pot calma spontan sau sub tratament. Cele mai importante sunt durerile abdominale si tulburarile de tranzit.
Durerile se pot localiza oriunde la nivelul abdomenului, dar sunt mai frecvente in partea inferioara si in jurul ombilicului. Ele sunt agravate de anumite tipuri de alimente sau de stres si sunt diminuate, cel putin partial, dupa scaun. Modificarile de scaun includ: diaree (cel putin trei scaune pe zi), constipatie (mai putin de trei scaune pe saptamana) sau alternanta acestora. Se mai adauga balonare, flatulenta (eliminare de gaze), prezenta de mucus in scaun. In timp, bolnavul poate dezvolta si alte manifestari extradigestive: anxietate, depresie, tulburari de somn, dureri de cap sau de spate, oboseala, scadere in greutate, urinari frecvente sau senzatia de urgenta la urinare. Atentie! Prezenta de sange in scaun, febra prelungita, varsaturile, anemia, o durere abdominala cu alta localizare sau care nu se amelioreaza prin mijloacele obisnuite pot fi de alta etiologie si necesita precizarea rapida a unui diagnostic.
Tratament
Din pacate, nu exista un tratament specific. Se incepe cu ajustari ale dietei, care presupun excluderea din alimentatie a hranei care declanseaza simptomele: alcool, indulcitori artificiali, cafea si bauturi cofeinizate, ciocolata, grasimi, lactate, vegetale crude (in special varza, conopida, dar si fasolea boabe), cereale integrale. In cazul constipatiei, se recurge la alimente bogate in fibre sau (in functie de toleranta) la suplimente cu fibre. Mesele trebuie sa se desfasoare la ore fixe, in liniste, iar hrana trebuie mestecata incet. Utilizarea gumei de mestecat, sorbirea bauturilor cu paiul, mestecarea rapida a hranei duc la inghitirea aerului si accentuarea balonarii. Trebuie asigurata, de asemenea, si o buna hidratare.
Exercitiile fizice sunt benefice, deoarece par sa intareasca musculatura intestinala. Se recomanda, de asemenea, renuntarea la fumat. Se mai administreaza medicamente impotriva diferitelor simptome: anticolinergice (in cazul durerilor abdominale), laxative sau antidiareice. Totodata, trebuie respectate orele de odihna si de somn si se poate recurge la psihoterapie si tehnici de relaxare pentru eliminarea stresului.
CE ESTE. Sindromul de colon iritabil este o afectiune a colonului (intestinului gros), caracterizata prin simptome persistente, deranjante, uneori chiar severe, in special dureri abdominale si tulburari de tranzit, in absenta unor modificari patologice locale (tumori, inflamatie, ulceratie, sangerare). Este o maladie des intalnita, care afecteaza 10%-15% din populatie, dupa unele statistici chiar 23%, multi bolnavi ramanand insa nediagnosticati.
EVOLUTIE. Boala are o evolutie contradictorie, imprevizibila, simptomele pot fi persistente, pot sa apara sau sa dispara in timp sau se pot agrava progresiv, cedand din ce in ce mai greu la tratament. Din cauza caracterului vag al simptomelor, diagnosticul este uneori greu de stabilit, la multi bolnavi procesul putand dura cativa ani (in medie cinci-sase ani) pana la certificarea maladiei. Desi simptomele nu sunt dramatice, uneori putand ramane la gradul de disconfort persistent, ele pot submina viata sociala si profesionala a bolnavului. Totusi in cazurile severe durerile pot fi confundate cu cele din apendicita acuta sau cu afectiuni acute genitale la femei, ceea ce poate expune bolnavul riscului unor tratamente sau interventii chirurgicale inutile. Este adevarat ca existenta colonului iritabil in sine nu este considerata un factor de risc suplimentar in producerea cancerului de colon, totusi trebuie recurs de multe ori la un diagnostic de excludere. Aceeasi atitudine este valabila si in cazul afectiunilor inflamatorii intestinale (colita ulceroasa si boala Crohn).
LA MEDIC. Se apreciaza ca, practic, doar 30% dintre pacientii cu simptome moderate sau severe proprii sindromului de colon iritabil aleg sa se prezinte la medic, restul ramanand de obicei nediagnosticati. Oricum sindromul este responsabil de 20%-40% dintre vizitele la medicul specialist gastroenterolog si 10% dintre prezentarile la medicul de familie. In SUA, unde se apreciaza ca exista 40-50 de milioane de pacienti, se inregistreaza, anual, 2,4-3,5 milioane de vizite la medic, iar costurile bolii se ridica la o cifra ametitoare de opt miliarde dolari anual. O alta problema este varsta de debut, respectiv inainte de 35 de ani, la o treime dintre pacienti primele simptome aparand in copilarie sau adolescenta, ele persistand pe tot parcursul vietii. Statistici din SUA au aratat ca 14% dintre elevii de liceu si 6% dintre cei de gimnaziu prezentau manifestarile bolii.
INVESTIGATII. Diagnosticul se face pe baza relatarilor bolnavului si a examenului fizic. Deoarece nu exista modificari patologice detectabile, nu exista nici teste care sa poata certifica existenta bolii. Uneori, medicul va recurge la sigmoidoscopie, colonoscopie, examen de scaun, clisma baritata sau endoscopie digestiva superioara, pentru a exclude alte afectiuni.