Un mit numit spasmofilie

Acum cîţiva ani, tremurul mîinilor şi picioarelor, dificultăţile de respiraţie, senzaţia de sufocare erau simptome foarte uşor puse pe seama unei singure afecţiuni: spasmofilia. O persoană care acuza spasme spontane, senzaţia de nod în gît, contractarea întregului corp era de cele mai multe ori diagnosticată cu spasmofilie, boală considerată ca fiind manifestarea lipsei unor elemente din organism, în primul rînd a calciului şi a magneziului. Medicii susţineau că spasmofilia afectează mai ales fetele, în copilărie sau în tinereţe.

Acum cîţiva ani, tremurul mîinilor şi picioarelor, dificultăţile de respiraţie, senzaţia de sufocare erau simptome foarte uşor puse pe seama unei singure afecţiuni: spasmofilia. O persoană care acuza spasme spontane, senzaţia de nod în gît, contractarea întregului corp era de cele mai multe ori diagnosticată cu spasmofilie, boală considerată ca fiind manifestarea lipsei unor elemente din organism, în primul rînd a calciului şi a magneziului. Medicii susţineau că spasmofilia afectează mai ales fetele, în copilărie sau în tinereţe.

"Însă nici un manual modern de medicină nu mai recunoaşte spasmofilia ca boală. Nici măcar nu este pomenit numele acestei aşa-zise afecţiuni", atrage atenţia dr Luiza Vitan, medic primar endocrinolog în cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu". Conform specialistului nostru, simptomele care cu ceva timp în urmă erau puse pe seama spasmofiliei ar trebui mai atent analizate de către medici. Deoarece pot fi semne ale altor afecţiuni care, dacă nu sînt diagnosticate şi tratate corect, pot duce la probleme şi mai grave.

"Principalul semn al spasmofiliei era perturbarea echilibrului ionic din organism: dintre calciu, magneziu, potasiu, sodiu etc. Însă dezechilibrele ionice pot apărea într-o varietate de contexte: o scădere acută a nivelului de calciu, acumularea de dioxid de carbon în sînge, boli neuromusculare, hipomagneziemie (un nivel extrem de scăzut de magneziu)", subliniază specialistul nostru.

Lipsa de calciu

Calciul este acuzat pe nedrept pentru orice stare de rău. Nu există cădere de calciu din punct de vedere medical. Adevărata hipocalcemie este destul de rară şi apare în urma unei disfuncţii a glandelor paratiroide.
De asemenea, dr Luiza Vitan arată că starea generală de rău, tremurul muscular, anxietatea, ameţeala şi chiar leşinul sînt simptome specifice atacului de panică. Iar unei persoane care a suferit un atac de panică i se va depista un nivel scăzut de calciu. Asta nu înseamnă că persoana respectivă suferă de spasmofilie. "Nu nivelul scăzut de calciu a cauzat criza, ci, dimpotrivă, atacul de panică este responsabil de reducerea nivelului de calciu din sînge. Stările de rău consumă o anumită cantitate de calciu din organism. De aceea, celor care vin la spital cu o stare generală de rău li se injectează calciu intravenos", precizează specialistul.

DEFICIENŢE. În cele mai multe dintre cazuri, modificările concentraţiei de calciu sînt minore. În perioada premenstruală, se poate observa o uşoară tendinţă de scădere a calciului ionic.
Deficienţa de calciu poate apărea din cauza unei alimentaţii sărace în calciu sau din cauza aportului scăzut de vitamina D. Hipocalcemia survine secundar unor boli cronice (hepatice, renale, pancreatice) sau din cauza unei scăderi a funcţiei glandelor paratiroide, glande ce menţin calciul în concentraţii normale.