Virusul West Nile, larg răspândit în Africa, vestul Asiei şi Orientul Mijlociu, fiind endemic, de exemplu, în Egipt şi Iran, unde majoritatea adulţilor au anticorpi împotriva acestuia, semn al unei infecţii.
Descoperit în Uganda în 1937, virusul şi-a făcut apariţia treptat în Europa şi în SUA. În România a avut loc o epidemie importantă în 1996, după care au fost semnalate cazuri sporadice. În acest an, au mai fost identificate cazuri de îmbolnăviri în Rusia, Grecia, Bulgaria.Virusul infectează păsări, dar şi mamifere - cai, câini etc. Păsările reprezintă însă gazda perfectă, în sângele lor virusul multiplicându-se la nivel optim (s-au depistat circa 17 specii de păsări care sunt mai sensibile la infecţie, dintre care cioara şi vrabia). Ţânţarii care înţeapă păsările bolnave preiau şi virusul, ce ajunge în glandele lor salivare, fiind transmis apoi la alte animale sau la om. Boala nu se transmite prin atingerea păsărilor bolnave sau moarte şi nici prin contact direct de la om la om. În sângele uman, virusul nu se înmulţeşte suficient, aşa încât chiar dacă ţânţarul va înţepa un om bolnav, el nu va putea prelua o concentraţie de virus care să permită infectarea unei alte persoane. Infecţiile sunt mai frecvente în perioada iunie-septembrie. Persoanele în vârstă şi cele cu imunitatea scăzută fac forme mai grave de boală, în timp ce copiii prezintă, de obicei, forme uşoare sau asimptomatice.
Perioada de incubaţie (de la înţepătură până la apariţia manifestărilor) este de 3-14 zile. În circa 80% din cazuri, boala este asimptomatică. În 20% din situaţii apar forme uşoare de boală, cu febră, dureri de cap şi dureri musculare, greaţă, vărsături, oboseală, mai rar erupţie pe piele (piept, spate, membre) sau adenopatii (mărirea de volum a ganglionilor). În aproximativ 1% din cazuri, infecţia este severă, afectând sistemul nervos. Virusul poate produce encefalită (inflamaţia creierului), meningită (inflamaţia meningelui, foiţa care acoperă creierul şi măduva) sau mielită (inflamaţia măduvei). În aceste cazuri, simptomele sunt dramatice: febră mare, cefalee severă, gât înţepenit (bărbia nu poate fi aplecată spre piept), dezorientare, confuzie, lipsă de coordonare, tremurături, convulsii, paralizii, bolnavul putând ajunge în comă. Aceste forme sunt însoţite de o mortalitate de 3%-15% şi chiar după vindecare pot persista pentru mai multe luni diferite simptome: tremur, oboseală, dureri musculare, tulburări de memorie, paralizii.
Precizarea diagnosticului se face prin evidenţierea anticorpilor specifici în sânge sau lichidul cefalorahidian (obţinut prin puncţie lombară). Nu există un tratament specific în infecţiile cu virus West Nile. În formele uşoare de boală sunt suficiente măsuri simple: repaus, hidratare, antiinflamatorii pentru tratarea durerilor şi febrei. În afectările neurologice, bolnavul este spitalizat, asigurându-i aport de lichide pe cale intravenoasă, suport respirator şi antibiotice împotriva suprainfecţiilor bacteriene.
Pentru prevenire, evitaţi expunerea la ţânţari. Limitaţi activităţile afară în zori sau seara devreme, când aceştia sunt mai activi. Purtaţi îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi. Protejaţi pielea cu substanţe repelente (pot fi folosite şi de gravide, dar nu de copiii sub 3 ani. Oricum, citiţi cu atenţie prospectul). Ţânţarii pot înţepa şi prin materiale subţiri, aşa că aplicaţi repelente şi pe haine. Instalaţi plase pentru insecte la uşi şi geamuri şi renunţaţi la obiectele în care apa poate stagna.
Noi confirmări
Infectarea cu virusul West Nile a fost confirmată ieri în cazul a două persoane. Este vorba despre un cioban, care a fost internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca, şi despre un bărbat în vârstă de 77 de ani, din localitatea Târnava, judeţul Sibiu.
Cei doi bărbaţi nu mai sunt spitalizaţi, deoarece au fost vindecaţi. În afara confirmărilor de ieri, alte şapte cazuri de West Nile s-au înregistrat în Sibiu (două), Constanţa, Galaţi, Dolj, Teleorman şi Bucureşti, două persoane, una din Bucureşti şi una din Băneasa (Constanţa), decedând din cauza acestui virus.