Creierul ţinut în chingi maligne

De când cu boala sa, Robert a renunţat la şcoală, la întâlnirile cu prietenii. Îi e teamă să-şi mişte capul, să se aplece, să se joace cu fraţii lui, ca nu cumva "buba" pe care o are la creier să-l doară ca în zilele în care îi străfulgera picioarele şi-l ţintuia la pat. Robert are o tumoră pe creier. Şansa lui este operaţia în străinătate.

Nimeni nu-i ştie gândurile. Nici temerile. Nici dorinţele. Nici visele. Le ţine în el, ferecate, de teamă ca nu cumva vreun fior trist să împresoare familia lui la auzul vreunei vorbe lipsită de voioşie. Robert are doar 9 ani. Abia ce trece prin clasa a III-a. Nu se dă în vânt după şcoală, nu este expert la matematică şi nici la compuneri nu excelează. Cu toate astea, nu era zi în care să lipsească de la şcoală. Îi place să fie în mijlocul colegilor, să afle lucruri noi la geografie sau să se ia la întrecere cu vreun curajos la ora de sport. Doar nu degeaba mama îi spune cu mândrie că este unul dintre cei trei muschetari ai săi. Împreună cu ceilalţi doi fraţi ai lui, Robert făcea ca inimile părinţilor lor să crească de mândrie atunci când le auzeau râsetele curate, lipsite de griji şi-i vedeau uniţi în jocurile lor. Acum, Robert merge cu paşi mici şi apăsaţi. Nu mai aleargă. Nu se mai zbenguie. Şi arareori zâmbeşte. Fraţii săi se uită la el cu inima strânsă. Cel mare, de 11 ani, este singurul dintre ei care ştie adevărul despre Robert: fratele său are o tumoră în zona creierului mic.

"Nu mai este timp!"
"Într-o zi a venit de la şcoală foarte agitat. Supărat. Mi-a spus că îl doare foarte rău capul. I-am dat un antinevralgic. Degeba. Durerile se intensificau, iar el abia dacă se putea ţine pe picioare. I-am mai dat eu câteceva, dar nu am avut rezultate. Două zile s-a chinuit cu durerea aceea de cap. Stătea mai mult în pat", povesteşte mama, Elisabeta Vlase, care a fost debutul bolii. A hotărât atunci să meargă cu el la medicul de familie. Informaţiile vagi pe care le-a primit de la policlinica la care fusese trimisă de medicul de familie, au determinat-o să meargă la spitalul "Marie Curie" din Bucureşti. Durerile de cap din zona cefei ajunseseră să fie îngrozitoare pentru cel mic. Diagnosticul însă a venit abia de la medicii Spitalului 9. "Am avut noroc să întâlnim o doctoriţă foarte bună. L-a consultat amănunţit şi ne-a recomandat să facem un RMN, având suspiciunea că Robert suferă de cancer. După două zile de la efectuarea analizei, diagnosticul ne-a fost confirmat: formaţiune tumorală rotundă în zona creierului mic. Am fost trimişi la Spitalul «Bagdasar-Arseni» pentru a afla dacă tumora poate fi operată. Atunci am întrezărit prima noastră speranţă, când doctorul ne-a spus că sunt şanse ca băiatul nostru să fie bine". Mama abia dacă mai poate respira. Lupta acerbă cu boala fiului ei a dat-o cu toată fiinţa sa. "Operaţia trebuie realizată urgent", i-a spus medicul mamei, iar femeia, deşi dorea să meargă în străinătate, să-i ofere copilului ei tot ce e mai bun, a dat înpoi la gândul transmis de medic: "nu mai este timp". Atunci şi-a pus toată speranţa şi credinţa în Dumnezeu şi în doctor. Dar peste Robert au apărut alte urgenţe. Aşa au trecut zile întregi de când baiatul fusese programat pentru extirparea tumorii şi momentul în care realmente a fost operat. Două săptămâni de aşteptări, de groază, de nelinişti, de repoşuri: "Trebuia să mă interesez la o clinică în străinătate şi să plecăm, aici aşteptăm prea mult", îşi spunea mama zi şi noapte, în timp ce fiul ei o privea neputincios de pe patul de spital.

După două ore de operaţie "reuşită", după zile în care cel mic nu s-a mai plâns de dueri de cap, după ce părinţii au înălţat rugi de mulţumire divinităţii, biopsia a arătat că formaţiunea era de natură malignă. "Medicul ne-a spus că au mai rămas trei rădăcini înfipte în zona cerebelului. Acestea pot creşte, iar boala poate recidiva. Ne-a recomandat să plecăm în străinătate, dacă putem, pentru a înlătura în siguranţă rădăcinile, fără a i se afecta funcţiile vitale". Acum, Robert face raze, iar o dată pe săptămână citostatice. Îl doare în permanenţă burta, are stări de vomă, îl doare gâtul. Toate, reacţii ale terapiei cu raze. În vremea aceasta, părinţii au căutat cu disperare o clinică care să redea sănătatea fiului lor. Mail-urile şi telefoanele prin care au ţinut legătura cu o clinică din Austria le-a redat încrederea că sunt pe drumul cel bun. Robert poate fi tratat acolo cu condiţia ca suma necesară acoperirii intervenţiei chirurgicale să fie strânsă. 45.000 de euro îl despart pe Robert de şansa de a se face bine. Băiatul de 9 ani nu ştie că are cancer. Tot ce mama lui i-a spus, iar el se luptă cu toată forţa lui să îndeplinească, este să fie puternic şi să lupte să înlăture "celulele rele care îi fac rău în organism".

Încă un pas spre vindecare
Pentru cei care vor să-l ajute pe Robert să ajungă la clinica din Austria, pe numele mamei, Elisabeta-Elena Vlase, la Piraeus Bank, s-au deschis următoarele conturi:

- în RON: RO89 PIRB 4222 4052 5100 1000

- în Euro: RO55 PIRB 4222 4052 5100 2000

Pentru mai multe detalii, familia Vlase poate fi contactată la numărul de telefon: 0723-07.21.49.


"Medicul ne-a spus că au mai rămas trei rădăcini înfipte în zona cerebelului. Acestea pot creşte, iar boala poate recidiva. Ne-a recomandat să plecăm în străinătate."
Elisabeta Elena Vlase