Despre rugaciunile copiilor si despre Vlad

"Scrisorile copiilor catre Dumnezeu", culese de Florina Jinga este un volum care cuprinde exact ceea ce spune titlul. Ce transmit copiii in aceste scrisori insa este mai presus de posibilitatea mea de a descrie, de aceea voi transpune aici cateva.

"Tatal nostru care esti in ceruri, iti multumesc ca mi-ai dat o familie si prieteni. Iti multumesc ca am o casa si am un pat unde pot dormi. Iti multumesc ca familia mea e sanatoasa si unita, iti multumesc ca sunt primita in viata oamenilor".

"As dori ca lumea sa devina mai buna, sa nu mai injure si sa spuna prostii si sa nu mai fie oameni rai. Toti oamenii sa aiba credinta si sa spuna fiecare cel putin o rugaciune pe zi. Oamenii sa nu mai fie nevoiti sa isi paraseasca copiii din cauza ca nu au bani si nu au ce le da de mancare."

"Doamne, doresc sa-ti spun ca ma rog in fiecare seara, chiar si dimineata. Cateodata mai uit deoarece sunt si eu om, ca toti ceilalti. Eu citesc Biblia pentru copii aproape in fiecare zi, iar Talismanul in fiecare duminica. Vreau sa mai stii ca imi place sa vizitez manastiri. Eu am vizitat manastirea de pe Semenic, manastirea de la Bodrogul Nou (jud. Arad), unde m-a atras peisajul, si Izvorul Miron (jud. Timis)."

"Nu doresc nici bani, nici tinerete vesnica, doar intelepciune sa deosebesc binele de rau."

"Iti multumesc ca m-ai ajutat sa invat bine si sa iau note bune in ciclul primar. Doresc sa iti cer iertare pentru greselile si nelegiuirile pe care le-am savarsit. Acum sunt in clasa a V-a si lectiile sunt tot mai grele si mai complicate, dar, cu ajutorul Tau, voi reusi sa trec peste toate piedicile si greutatile. Te rog sa ma ajuti si in continuare sa invat bine si sa iau note bune."

"Doamne, Tu care faci minuni, Te rog sa faci o minune cu mama mea sa-si gaseasca serviciu. Si Te rog frumos sa dai sanatate la familia mea, la colegii mei si toti profesorii.

Eu il ajut pe Dani, fiindca el nu are mama si mama mea nu stie ca il ajut. Eu am sa Te vad odata si-odata si o sa sar la tine in brate si o sa plang pe umarul Tau."

… si multe altele precum acestea… Triste sau vesele, rugaciunile copiilor ne ajuta sa-i intelegem macar un pic. Pacat ca ele nu pot fi ascultate decat de Cel de Sus… ar fi o buna lectie pentru noi… am avea ceva de invatat si poate am deveni si noi un pic mai buni in amintirea copiilor care-am fost… Dar mai mult decat de mine, aceste rugaciuni imi amintesc de Vlad… si-mi pare rau ca eu nu am o scrisoare de-a lui…

De mititel (1 an si jumatate) ii placea sa ii povestesti din "Biblia pentru copii" pe care o aveam acasa (o avem si-acum …) stia despre Avraam, despre "haina cea noua a lui Iosif", despre "tata Noe" si arca lui in care s-au urcat toate vietatile… le stia si ii placea sa le asculte sau sa priveasca pozele si sa povesteasca el.

El "facea harta" traseului pe care mergeam dupa biserici. "Mama, acum vine biseica mica…" Daca traseul era unul nou, el era "radarul" de biserici si ni le arata pe toate, oricat de departe s-ar fi aflat. Cand intra in "casa lu’ Tata Doamne" trecea pe la toate icoanele sa le sarute fara ca cineva sa-i spuna sa o faca si se ridica pe varfuri ca sa ajunga si la cele care erau prea sus pentru el.

De Sfantul Nicolae, la biserica, si-a ales o jucarie in forma de sfesnic cu trei lumanari. Pe aceea a vrut-o si nu a acceptat nimic altceva. Am vazut-o langa el inainte de inmormantare si am crezut ca mama i-a pus-o acolo. Dupa ceva timp, o fetita care venise la noi in vizita a gasit-o printre jucarii. Nu intelegeam cum de a ramas jucaria acasa! Mai apoi am aflat ca jucaria de langa, la fel cu cea cumparata de la biserca, ii fusese adusa de un baietel pe care-l cheama tot Vlad… Coincidenta? Poate ca intotdeauna cand se intampla ceva ciudat si de neinteles pentru noi ne gandim ca-i o coincidenta. De multe ori chiar si cand ni se inplineste o dorinta pentru care ne-am rugat - gandim la fel si poate din cauza asta uitam sa-i multumim Celui care face aceste "coincidente" posibile. Din pacate, nici macar aceste "coincidente" nu ma ajuta sa aflu ce gandea el, ci imi dau o idee despre ceva mult mai indepartat si mai putin concret.

Imaginile care raman (amintirile) sunt impresii de-ale noastre - ce am perceput noi din ceea ce am trait sau din ceea ce ne-a aratat noua o persoana... in cazul de fata - un copil. Eu stiu cum se purta el si ce-mi spunea. Dar cum si ce gandea... nu stiu. Nu stiu ce a gandit in acele zile, doar presupun! Nimeni nu poate sti - de aceea a ramas loc (foarte mult loc) pentru speculatii privitoare la gandurile lui din momentul in care s-a "hotarat sa dispara". Poate si pentru a nu mai fi tentati sa facem astfel de speculatii ar fi bine sa citim cat mai multe rugaciuni de-ale copiilor, cat mai multe din gandurile lor - poate asa sa aflam ceva din misteriosul lor univers.