Destinul se intoarce ca un bumerang

Uneori iti vine sa-ti arunci destinul, sa dai cu el de-a dura si sa te lepezi de el. Dar iti arunci degeaba destinul, fiindca destinul se intoarce la tine ca un bumerang si te cresteaza sangeros cu cruzime tocmai fiindca ai vrut sa te scuturi de el. Uneori simti ca destinul iti pregateste o lovitura ca la baza, nu stii de unde vine lovitura. Si adulmecand busitura pe care ti-o pregateste destinul, incerci sa te feresti din calea ei. Vai si amar! Destinul te intoarce pe o fata si pe alta dupa bunu-i plac, te perpeleste pe fata si pe spate precum o clatita neputincioasa in tigaie. Un interesant profesor de facultate din Timisoara, Lorin Fortuna, incepator de revolutie in 1989 in Timisoara, om cu preocupari in teritoriul parapsihologiei, sustine ca destinul ti-e trasat undeva in Ceruri, dar ca ti se da o marje redusa de initiative personale ca sa nu fii doar o piesa de sah in mana destinului. De exemplu, daca in dosarul de destin al tau scrie ca vei ajunge matematician, ai libertatea de-a te misca putin sa-ti alegi cariera de inginer sau computerist. Dar daca iti iei nasul la purtare fata de cum a fost ata programata pe mosorelul tau si vrei sa devii pictor, te plesneste destinul, ai iesit din sfera meseriilor tehnice care ti se harazisera si atunci destinul te pedepseste cu multa suferinta. Cum altfel decat intoarcerea de bumerang a destinului poate fi numita intamplarea de viata, dar mai ales de moarte traita de un ofiter tanar, intamplare ce mi-a fost povestita nu de o baba care da cu ghiocul, ci de un profesor universitar de medicina. Intr-o iarna pe usa cabinetului a intrat un barbat falnic de 30 si ceva de ani, care l-a rugat pe medic sa-l ajute cu un tratament, fiindca a devenit robul unei obsesii zilnice. Se plangea barbatul cel zdravan ca in fiecare noapte, dar in fiecare noapte viseaza ca la data de 10 august in intersectia Mihai Bravu-Vitan moare intr-un accident de masina. I-a dat doctorul medicamente calmante si somnifere, dar capitanul a revenit vaitandu-se ca visul mortii la 10 august continua in fiecare noapte. In toamna la prof. univ. de medicina a venit o femeie in doliu, care i-a spus ca este vaduva capitanului cel cu vise. La data blestemata de 10 august el a refuzat sa intre in intersectia Mihai Bravu-Vitan, s-a dat jos din Dacie inainte de stop, mesterind la motor ca sa evite visul si totusi un camion a venit nebuneste fara frane si l-a facut praf in buza intersectiei.

Cum altfel poate fi privit destinul decat ca o intoarcere suieratoare de bumerang dupa ce auzi intamplarea din creierul muntilor, unde dupa o furtuna isterica o prabusire de apa a maturat cabana cu 14 muncitori forestieri. Au murit in somn, iar a doua zi in peisajul nebun al rascolirii de natura doar maioul unuia se misca pe o creanga batuta de vant, iar apa rascolea un caiet cu prezenta la lucru a muncitorilor acum disparuti. Ei bine, unul din muncitori a scapat, i-a venit din vale o barfa ca amanta lui il insala si a vrut sa se duca sa o prinda. Au tras de el colegii de munca sa ramana ca se intuneca, dar el a pornit de nebun prin codru sa o pedepseasca pe tiitoarea tradatoare si a scapat de pravalirea de apa. In patul lui lasat liber s-a culcat un mos care intarziase in padure la cules de ciuperci. N-a vrut unchiesul sa ramana la cabana, dar l-au convins muncitorii sa stea cu ei la o vorba cu o conserva de fasole. Nici pe mosul cu ciupericile nu l-a mai gasit nimeni.