Un interviu cu Florin Zamfirescu e fascinant, un recital de inteligenţă, un potop de idei surprinzătoare. Florin Zamfirescu, profesoraşul visător, îndrăgostit de stele şi de frumoasa dată jos din tren în rochie de bal fiindcă nu avea bilet. Apropo, creaţia sensibilă a marelui actor s-a întâlnit în "Steaua fără nume" cu geniul lui Sebastian, ce tristeţe mai mare poate exista decât soarta searbădă a elevelor din târguşorul Comarnic, care aveau o singură distracţie, să se ducă la gară pentru a vedea trenurile trecând ca fulgerul fără să oprească!
Florin Zamfirescu, vijelios în Ion din Năpasta, straniu şi complicat în piesele lui Cehov şi exploziv în omul de afaceri pătimaş Gigi Dumbravă. "Rolul Ion din Năpasta a însemnat marele premiu Leul de Aur în Italia, regizor Alexa Visarion. "Mă mândresc şi cu două premii de excelenţă, unul în ordin de Cavaler. Mi-au adus bucurii şi titlul de Doctor Honoris Causa dat de Universitatea Ovidiu din Constanţa, dar şi botezul Casei de cultură din Călimăneştiul natal cu numele meu. Şi, pentru că am zis botez, bunicul meu îl numea pe Caragiale «naşule». Bunicul Gheorghe Zamfirache era primar în Călimăneşti şi a venit Caragiale, inspector al Ministerului Învăţământului, cerându-i oameni de lucru pentru aducerea la suprafaţă a unui castru roman la Bivolari. Într-o seară la o bere, Caragiale i-a zis: «Măi primarule, ce nume e ăsta al tău, Zamfirache? Seamănă cu Dandanache. Schimbă-l în Zamfirescu».
Aşa s-a rebotezat familia mea în Zamfirescu, şi tata învăţătorul şi eu actorul. Mă mai mândresc că am reuşit în perioada în care eram rector să pun cuvântul «naţional» în firma Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică." Îmi spune că a parcurs tot Caragiale. A jucat cu mare satisfacţie la Târgu-Mureş roulul lui Ipingescu în Noaptea Furtunoasă. "Lectura ziarului timp de 40 de minute era o reuşită. L-am interpretat pe Ion în Năpasta regizată de Visarion, care m-a repartizat şi în rolul Spiridon. L-am jucat pe Dandanache sub bagheta lui Tocilescu, m-a distribuit şi Pintilie în Catindatul în filmul «De ce bat clopotele, Mitică?". Un zbucium uriaş se întâmplă în actor în perioada naşterii rolului, în vremea creaţiei el face o profesie liberală, de dreapta, în timpul spectacolului el se oferă maselor, vinde marfa actoricească spectatorilor, deci devine social-democrat.
Cel mai copleşitor actor cu care am jucat, un veritabil animal de teatru, o lecţie pentru oricare partener se numea Ştefan Mihăilescu-Brăila. Era uluitor, avea o inteligenţă aparte, se punea în situaţiile personajului până uita de sine. Îl interpreta magnific pe Arturo Ui, deşi nu suferea personajul. În «Regele moare» ura rolul, dar strălucea".
Alte amănunte în articolul viitor."