I-a patruns stupiditatea comunista pana la os

Lui Gabriel Viciu oranduirea comunista i-a intrat in destin pana la os. Filozofia comunistilor a tropait in viata lui Gabriel Viciu si cu mai bune, dar si cu dramatism in zeghe. Acum, la 71 de ani, Gabriel Viciu are pe fata arati adanc anii de puscarie care i-au pus riduri triste, dar sufletul i-a ramas ta-nar si fara otrava sudalmilor pentru ca a stat in inchisoare fara sa fie vi-novat. Gabriel Viciu a fost unul dintre cei prin care s-a pus in practica ideea ca noua intelectualitate a societatii comuniste trebuia sa fi avut ulei de motor pe maini devenit o a doua pie-le. Mai-marii comunisti dadusera ordin ca facultatile sa fie intesate de studenti cu dosar curat, muncitori ve-niti din productie pentru a forma intelectualitatea trup si suflet a partidului. Gabriel Viciu a fost trimis la facultate de Rafinaria din Onesti, unde el trudise ca maistru de schimb. Examenul de admitere la facultate era o falfaiala usoara si de forma pentru cei cu dosar bun veniti din productie si era o incercare nemiloasa pentru cei care nu aveau origini muncitoresti. Cei veniti din productie, simtind putere si in cadrul facultatilor, i-au cam privit in crestetul capului cu ochi de sefi pe pustii sositi de pe bancile liceelor. Gabriel Viciu a infirmat aceasta regula. A fost cald si apropiat cu mai tinerii sai colegi proveniti direct din liceu, desi el, fostul maistru de Onesti, fusese imediat uns secretar de partid al anului. Nu si-a umflat pieptul, nu si-a dat aere Gabriel Viciu. A avut lumina de a cultiva relatii prietenesti cu mult mai tinerii sai colegi si a dovedit atata personalitate, incat nu se simtea umilit daca venea la colegii veniti direct din liceu pentru a le cere ajutorul sa se dumireasca cum este cu o integrala la matematica sau cu o reactie chimica. S-a terminat facultatea si inginerul, fost maistru, Gabriel Viciu a fost numit sef de sectie la marele Combinat Chimic de la Pitesti. Pana aici, regimul comunist i-a suflat in panze destinului lui Gabriel Viciu. Dar de aici, oranduirea ceausista a inceput si sa-i macelareasca soarta fostului muncitor, acum inginer cu raspunderi in marele combinat. Era o practica ca inainte de sosirea in vizita a Ceausestilor pe santiere sa soseasca "biciul lui Atilla" numit Ion Dinca Teleaga care umbla cu procurorii dupa el si ii ameninta pe ingineri cu catusele: "Urgentati lucrarile pe santier si pana vin tovarasul si tovarasa instalatia sa fie gata de pornire. Ca, daca nu, va leg pe toti". Tuna porunca mai-marelui comunist Ion Dinca. Si la instalatia din "parohia" lui Gabriel Viciu au venit din fabricile de tevi si conducte mai putin verificate la presiune din pricina isteriei punerii in functiune pripite a fabricii. Si intr-o noapte, sub presiunea gazelor lichefiate, niste conducte fabricate cu hei-rup-ul s-au spart si o explozie devastatoare a omorat cativa muncitori si a pus pe butuci intregul combinat chimic aproape un an. Pe Ceausesti nu-i interesa cine era de vina, trebuiau demonstrativ bagati la puscarie niste ingineri. Si Gabriel Viciu, fostul muncitor, acum inginer, a fost condamnat nevinovat la sapte ani de inchisoare. In zeghe cu dungi, intelectualul promovat din clasa muncitoare a sapat santuri cu hotii alaturi, cu violatorii, cu escrocii sub injuraturile si scuipatii militienilor paznici de puscarie. Si cand a iesit din inchisoare nimeni nu l-a primit sa munceasca, in afara de o cooperativa de facut plapumi. Niciodata Gabriel Viciu nu a rostit un cuvant rau la adresa Romaniei.