"Nu vreau decât să-mi salvez copilul!"

Ana Maria s-a îmbolnăvit când avea 16 ani. Abia intrase la liceu şi se pregătea de balul bobocilor, când au început să o supere durerile de spate. "Prima dată ne-am spus că e de la atâta stat la birou, aplecată peste cărţi", îşi aminteşte mama fetei, Elena Cărbunaru. Ana dăduse examenele pentru finalul ciclului gimnazial şi învăţase foarte mult. A reuşit să intre la unul dintre cele mai bune licee din Tulcea.

Când durerile s-au înteţit şi au început să n-o mai lase să doarmă sau să stea cum trebuie pe scaun, părinţii au dus-o pe adolescentă la medic. Primul doctor care a văzut-o le-a confirmat suspiciunile - disconfortul venea de la menţinerea coloanei într-o singură poziţie timp prea îndelungat. Al doilea medic i-a spus că "a stat în curent şi de-aia o dor ceafa şi spatele", spune mama. Au urmat săptămâni întregi de fizioterapie şi kinetoterapie, dar fără nici un rezultat. În loc să scadă în intensitate, durerile creşteau.

"Ultimul doctor la care am ajuns cu ea mi-a spus că s-ar putea să aibă un ganglion pe glanda tiroidă şi ne-a dat trimitere la endocrinologie, la Bucureşti. Abia acolo am aflat care era, de fapt, problema", spune Elena Cărbunaru. Era grav şi era urgent. Diagnosticul a fost devastator atât pentru Ana, cât şi pentru părinţii săi - cancer. Mai exact, un osteosarcom - o tumoare vertebrală C5-C6-C7 cu extensie masivă. Tumoarea fusese descoperită extrem de târziu şi i-a afectat Anei nervul mâinii stângi, care a paralizat. În plus, vertebra C7 era afectată în totalitate şi era nevoie să fie înlocuită de o proteză.

Era nevoie urgentă de operaţie. Mulţi au sfătuit-o pe Elena Cărbunaru să plece cu fetiţa în Austria sau în Germania, însă femeia n-avea nici banii şi nici informaţiile de care ar fi avut nevoie pentru a ajunge la vreo clinică de acolo. A reuşit însă să afle că există în România un medic care i-ar putea salva copilul, la Spitalul Bagdasar Arseni. Şi a mers imediat la el.

Ana Maria a trecut prin nu mai puţin de trei operaţii de îndepărtare a tumorii, după care a făcut opt cure de citostatice la Institutul Fundeni. Chinul pe care l-a îndurat nu poate fi descris în cuvinte. La fel cum nu poate fi descrisă nici neputinţa din vocea mamei sale, care ar vrea din suflet să facă totul pentru a-şi salva copilul, însă ştie că "totul" nu depinde de ea. Elena Cărbunaru a renunţat la serviciu pentru a putea sta cu Ana prin spitale. Tatăl fetei a plecat la muncă în Italia. Aceşti oameni mai au acasă un băieţel de care trebuie să aibă grijă.

După curele de chimioterapie, analizele Anei au fost dezastruoase - "recidivă locală cu prezenţă de sângerare la nivelul zonelor chistice ce amprentează discret cordonul medular". Medicii au recomandat întreruperea tratamentului, iar părinţii, disperaţi, au început să caute clinici în străinătate. Doctorii români nu o mai puteau opera pe Ana. Ar fi prea riscant, au spus. Din acelaşi motiv, fata nu a primit nici formularul E112 pentru a fi supusă intervenţiei chirurgicale în afara României. Medicul care a operat-o a refuzat să semneze raportul medical necesar la dosar, motivând că Ana nu va face faţă intervenţiei.

Singura soluţie pe care tânăra a primit-o aici a constat în calmante puternice, care să-i amelioreze durerile crunte de spate. Şi a fost trimisă acasă. N-a mai putut merge la şcoală. A pierdut clasa a X-a, dar tot ce-şi doreşte e "să se trezească din coşmarul ăsta şi să meargă înapoi la liceu", spune mama.

La 20 aprilie 2010, Ana a primit răspuns de la o clinică din Italia - Instituto Ortopedico Rizzoli, Bologna. Doctorii de acolo au spus că o pot opera şi îi pot da o şansă. Singura. De atunci şi până săptămâna trecută, părinţii s-au chinuit să strângă cei 30.000 de euro necesari pentru intervenţie. N-au reuşit să adune din donaţii decât banii de drum şi foarte puţin peste. "Dar am plecat. De o săptămână suntem în Italia. Stăm la nişte vecini din Tulcea care sunt aici la muncă. Trebuia să plecăm, pentru că, dacă mai rămâneam, starea Anei s-ar fi înrăutăţit atât de tare, încât nu ar mai fi fost transportabilă. Vă daţi seama că avem mare nevoie de ajutor. Săptămâna care vine suntem aşteptaţi la spitalul din Bologna pentru investigaţii", spune mama.

Ajutor!
"Nu vreau decât să-mi salvez copilul", sunt cuvintele Elenei Cărbunaru. Câte o mică parte  din şansa la viaţă a Anei stă în mâinile fiecăruia dintre noi. Dacă vreţi să o ajutaţi, puteţi
face o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BCR, Sucursala Bagdasar Bucureşti, pe numele Elena Cărbunaru:
CONT RON: RO 42 RNCB 0521 0433 8552 0001
CONT EURO: RO 15 RNCB 0521 0433 8552 0002
Cod SWIFT: RNCBROBU.
Pentru mai multe detalii despre acest caz, mama Anei poate fi contactată la numărul de telefon 0748-15.72.34.