Pe patru roti / Scaune rulante facute de cei cu handicap locomotor

Cu miscari energice invart rotile scaunului prin atelier si merg de colo-colo, ca niste zvarlugi. N-ai zice ca se afla in carut. Mai bine de opt ore pe zi, "construiesc" "fotolii" rulante pentru cei ca ei, oameni cu handicap locomotor.Ele sunt proiectate in functie de necesitatile fiecarei persoane.

Nu au mai mult de 30 de ani, insa toata forta lor se afla in maini. Picioarele nu le mai pot folosi de ceva vreme. Accidentele de masini, alunecarile de pe munte sau o cazatura ce parea banala i-au adus in scaun cu rotile. Unii si-au urlat durerea, altii s-au inchis in ei, crezand ca nimic bun nu se va mai intrezari in viata lor. "Mare mi-a fost bucuria cand am aflat de fabricuta de scaune rulante din Bragadiru, jud. Ilfov", povesteste Petrut Buzescu, in timp ce mestereste de zor la spatarul unui scaun. Are 24 de ani si este din Buzau. A aflat de atelier cand a venit la recuperarea ce se facea in cadrul Fundatiei Motivation Romania. "Ca niciodata, vremea a trecut atat de repede!", spune, cu gura pana la urechi, proaspatul invatacel. Daca acasa aproape ca nu iesea afara si nici prea multa pofta de vorba nu avea, aici imediat si-a facut prieteni, ba mai mult, a furat si ceva meserie, iar cele aproape 4 milioane pe care le castiga pe luna ii sunt suficiente, mai ales ca mancarea si cazarea ii sunt asigurate de fundatie, actionarul principal al fabricii de scaune rulante. Atelierul in care lucreaza Petrut a devenit pentru cei noua colegi ai sai mai mult decat o casa. Este locul in care s-au indragostit, in care isi castiga painea si, mai presus de toate, locul in care au invatat cum sa urce scarile unui bloc sau sa escaladeze muntii. Gigel Epure rade acum cand isi aminteste de "cat de nedescurcaret" era. Lucreaza la atelier de cinci ani. In scaun a ajuns la 12 ani, cand de-abia incepuse sa guste cum e sa mergi pe bicicleta sau sa joci fotbal. Au urmat de-atunci drumuri cu duiumul la clinicile de specialitate. S-a operat la Spitalul nr. 9 din Bucuresti, doar-doar va scapa de carut. Degeaba. Acum este veteranul atelierului, omul cu cea mai multa vechime. Joaca tenis, baschet, conduce o masina pe care si-a adaptat-o nevoilor sale, urca si coboara scarile, merge acasa cu trenul si... iubeste din nou. De mai bine de un an, Gigel a cunoscut-o pe Georgiana, si ea aflata in scaun.Vor sa se casatoreasca.

"DESCHIZATORI DE DRUMURI". Atelierul din Bragadiru este singurul din tara care fabrica scaune rulante personalizate. Dintre cele 20 de persoane care lucreaza acolo, zece sunt in scaun cu rotile. "Cand am venit aici mi-am facut un scaun special, adaptat bolii mele.
L-am testat si, cand am hotarat ca este gata, am inceput sa fac si pentru altii", spune cu mandrie Fanica Darlau. Acum 13 ani, Fane s-a accidentat pe munte. Dupa doi ani de la necaz ajunsese de nerecunoscut, mai ales ca de la scaunul mare si greu cu care se misca facuse si scolioza. Toate visurile sale de a da la liceul silvic si apoi la facultate se transformasera in cosmaruri. Singura lui preocupare erau bicicletele. Si toata ziua mesterea la ele. Chircit in scaunul sau "cat un tanc", nu vorbea, avea ganduri negre, uitase sa mai zambeasca. Acum se poate numi campion national la tenis si la baschet, si unul dintre oamenii de baza ai fabricii: "De patru ani tot participam la concursuri sportive. Noi am fost cei care am dat exemplu si celorlalti. Acum, Clujul, Galatiul si alte orase mari au echipe de baschet sau de tenis. Am fost ca niste deschizatori de drumuri", spune Fanica si rade satisfacut. Vorbeste, dar mainile nu-i stau nici o clipa. Caci, spune el, "cele mai frumoase momente sunt acelea in care oamenii se asaza pe scaunele facute de noi. Ma credeti daca va spun ca dintr-o data privirea lor se schimba, ca au chipul mai luminos?".

SCAUN PERSONALIZAT, COST ZERO. "Am vrea sa ne extindem, de la 30 de scaune pe luna la 60. Cererile sunt multe, pentru ca in comert se gasesc cele ortopedice, care sunt foarte grele si rigide. Ale noastre sunt personalizate, iar pe beneficiari nu-i costa nimic. Ele se obtin prin Casa de Asigurari", explica Alexandru Vasiliu, inginerul proiectat al fabricii. Din pacate insa, drumul achizitionarii unui scaun prin Casa de Asigurari este destul de anevoios. De la depunerea dosarului poate trece si o jumatate de an. De aceea, noi cerem cumparatorilor sa aduca numarul de inregistrare a dosarului si in baza lui ii oferim scaunul realizat in functie de problemele sale. "Pretul unui scaun, indiferent de numarul modificarilor care i se fac sau de timpul necesar finisarii lui, nu depaseste 13 milioane de lei. Tinerii care le fabrica au rabdare si timp. Munca pe care o fac este pentru ei mana pe care Dumnezeu le-a intins-o. Printre scaunele cu rotile, printre oamenii cu dizabilitati au invatat sa-si transforme viata intr-una normala. "Noi am fost ajutati sa ducem o viata frumoasa, spune Gigel. Vrem sa intoarcem ajutorul si sa-i asiguram pe cei cu probleme ca, daca au un scaun potrivit nevoilor lor, pot sa faca sport, sa urce pe munte, sa faca curatenie in casa, sa mearga la cumparaturi, sa-si continue viata..."

DOSAR PENTRU CAS

INDRAGOSTITI. Alice si Adi muncesc impreuna. S-au cunoscut la atelier, iar acum au planuri de casatorie Echipamentele fabricate la Bragadiru sunt produse cu materiale romanesti si pot fi achizitionate de oricine are nevoie, fie platind pretul integral, fie gratuit - prin intermediul Casei de Asigurari de Sanatate. Pentru cea de-a doua varianta este nevoie ca la CAS sa se depuna un dosar care trebuie sa contina: recomandarea medicului de familie, certificatul gradului de handicap (copie), certificatul de nastere, buletinul/ cartea de identitate a copilului (copie) si cartea de identitate a insotitorului (copie). Conform statisticilor ANPH pe 2005, in Romania traiesc aproximativ 73.000 de persoane cu handicap motor, iar anual mai mult de 400 de romani sufera accidente grave care ii imobilizeaza la pat.