Piciorul incantatorului vrajitor a ramas la locul lui

Va dati seama ce ar fi insemnat ca lui Paganini sau Rembrandt sa i se fi taiat mana? Sa se amputeze mana facatoare de arta geniala? Doar saracul Beethoven s-a luptat eroic cu neauzul, fiindca surditatea il impiedica sa-si auda marile capodopere muzicale. Dar, si atunci, geniul lui Bethoveen, aflat vesnic la punctul de fierbere, l-a impins spre gasirea unei solutii disperate. Lipea betisoare de lemnul si corzile pianului, simtindu-le vibratiile, si in acest fel simtea muzica dumnezeiasca pe care o compunea. Mutand in alt plan povestea, cum ar fi fost ca piciorul vrajit al lui Dobrin sa trebuiasca sa fie taiat? Si cu toate acestea, pentru a doua oara, imblanzitorul fermecator de mingi Dobrin s-a aflat in situatia de a i se imputa piciorul, piciorul care imblanzea orice balon si hipnotiza adversarii uluiti de finetea si imprevizibilul dribling al gascanului din Pitesti. Pentru a doua oara, insa, in calea destinului lui Dobrin au iesit salvator doua mari bisturie. Acum cateva zile, prof. Mircea Patrut, seful Sectiei de Chirurgie Cardiaca de la Centrul de Boli Cardiovasculare al Armatei, a reusit sa faca o operatie prin care piciorul fermecat al lui Dobrin a ramas la locul lui. Marele fotbalist fusese adus cu circulatia 0 la piciorul drept, artera aducatoare de sange era complet infundata si carnea piciorului fara hrana sangelui devenise o rana, o gangrena care impuneau retezarea piciorului. Dar prof. Mircea Patrut a montat alaturi de artera coapsei, complet infundata, o artera din material plastic dirijand sangele prin noul traseu si aducand viata in restul piciorului. Dobrin a plecat acasa pe picioarele lui. Trecusera vreo zece ani de cand un alt mare profesor de medicina, prodecan Lascar, ii salvase iarasi piciorul lui Dobrin. Marea vedeta jucase fotbal la strand, se intepase intr-o sarma ruginita si infectia ii cotropise tot piciorul. Obligandu-i pe chirurgi sa apeleze la solutia dramatica de amputare a piciorului. Doar profesorul Lascar a declarat recurs extraordinar si ore intregi a curatat puroiul pana la os, apoi a mutat piele de pe spate pe piciorul dezgolit de carne, si l-a salvat pe Dobrin de la pierderea prin amputare a piciorului facator de arta fotbalistica. Si, fiindca Dobrin juca mai mult decat fotbal, intrase in teritoriul magiei fotbalistice, fiecare atingere a balonului de catre Dobrin insemnand o bijuterie incantatoare pentru stadioanele pline. Voia sa il transfere la Real Madrid dand pentru Dobrin o multime de dolari si construind o instalatie de nocturna la Pitesti. Dobrin a scapat de carje si va mai putea sa jongleze mingea cu prietenii. Caci Dobrin a invartit mingea cu o bucurie nebuna, fie ca era vorba de gazonul unor renumite stadioane, fie ca era vorba de maidanul de langa strandul pitestean. A jucat fotbal cu o fericire in el, cum doar Ronaldinho o arata astazi in maiestria lui fotbalistica, imbracata mereu in rasul acela aducator de bine.