Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
După zeci de ani de căsătorie, de inţelegere, de şuiete calde fără răsteli şi frunte incruntată, soţul şi soţia ajung să respire prin acelaşi plămăn, metabolismele lor s-au contopit, iar inimile lor se mişcă după acelaşi tic-tac. Ba, mai mult, visurile lor se inalţă cu aceeaşi aripă.
După zeci de ani de căsătorie, de inţelegere, de şuiete calde fără răsteli şi frunte incruntată, soţul şi soţia ajung să respire prin acelaşi plămăn, metabolismele lor s-au contopit, iar inimile lor se mişcă după acelaşi tic-tac. Ba, mai mult, visurile lor se inalţă cu aceeaşi aripă.
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
După zeci de ani de căsătorie, de inţelegere, de şuiete calde fără răsteli şi frunte incruntată, soţul şi soţia ajung să respire prin acelaşi plămăn, metabolismele lor s-au contopit, iar inimile lor se mişcă după acelaşi tic-tac. Ba, mai mult, visurile lor se inalţă cu aceeaşi aripă. Superbe iubirile unor actori reuniţi in aceeaşi familie nu numai de dragostea lor, ci şi de ambiţiile şi mizele comune. Atăt de indrăgita Draga Olteanu, tipul romăncei fermecătoare, bună şi la bucătărie cu şorţul in faţă, mestecănd intr-o musaca, dar bună şi pe scenă, unde strălucea, nu te lasă să i te adresezi doar cu numele de Draga Olteanu, iţi impune să spui şi al doilea nume, Matei. Să rosteşti Draga Olteanu-Matei, fiindcă nici nu concepe să mărşăluiască prin viaţă fără să simtă şi numele soţului, simpaticul medic Matei. De altfel, Draga se destăinuie că primul om care află de rolul viitor, care ascultă cum curg replicile din interiorul sensibil al marii actriţe Draga, este tocmai partenerul de viaţă, doctorul Matei. Cel care, dacă sesizează că ar exista o nuanţă mai potrivită la o replică, i-o sugerează cu delicateţe şi tact uriaşei actriţe a teatrului şi filmului romănesc, Draga Olteanu-Matei.
S-au intrepătruns fericit toate sensibilităţile şi harurile in familia Mircea Diaconu-Diana Lupescu, doi actori care nu numai că au privit in acelaşi fel de la inălţimile valorii reale meseria de actor, dar soţii Mircea şi Diana nu s-au contrazis nici in părerile politice, fiindcă de multe ori privirile diferite asupra partidelor au dus la certuri şi zăzanie intre soţi. Şi inainte de 1989 Diana Lupescu l-a sprijinit pe atăt de iubitul de către spectatori Mircea Diaconu. Cu talentul lui de un firesc teribil şi cu mintea deşteaptă, Mircea Diaconu sufla duh omenesc asupra personajelor seci, veştejite, din material plastic, create de autori la comanda ideologilor comunişti. Personajele pozitive erau atăt de pozitive, incăt evident că păreau de carton. Nimeni nu le percepea ca reale, ci ca nişte stafii imbrăcate numai in calităţi şi conştiinţă proletară. Mircea Diaconu era chemat să joace astfel de roluri, dar el le umaniza. Căt erau ele de pictate in roz, aşa cum se pretindea că este omul nou din comunism, Mircea Diaconu le ataşa un mic detaliu in stare a le aduce suflare omenească. Era personajul unui comunist de conştiinţă fără cusur, dar Mircea Diaconu ii lipea şi căte un defect, fie işi ungea din belşug părul cu briantină, să pară gras şi năclăit, semn al prostului fust, fie il făcea să vorbească stropindu-şi interlocutorii cu scuipat, astfel că omul nou mai avea şi minusuri, ca să pară rupt niţel din viaţă. Erau periculoase retuşurile făcute personajelor de Mircea Diaconu, putea să ia foc ceata de activişti de partid, să sară in sus de doi coţi cenzura, dar marele artist era sprijinit in aceste iniţiative curajoase de soţia lui, Diana Lupescu.
După zeci de ani de căsătorie, de inţelegere, de şuiete calde fără răsteli şi frunte incruntată, soţul şi soţia ajung să respire prin acelaşi plămăn, metabolismele lor s-au contopit, iar inimile lor se mişcă după acelaşi tic-tac. Ba, mai mult, visurile lor se inalţă cu aceeaşi aripă. Superbe iubirile unor actori reuniţi in aceeaşi familie nu numai de dragostea lor, ci şi de ambiţiile şi mizele comune. Atăt de indrăgita Draga Olteanu, tipul romăncei fermecătoare, bună şi la bucătărie cu şorţul in faţă, mestecănd intr-o musaca, dar bună şi pe scenă, unde strălucea, nu te lasă să i te adresezi doar cu numele de Draga Olteanu, iţi impune să spui şi al doilea nume, Matei. Să rosteşti Draga Olteanu-Matei, fiindcă nici nu concepe să mărşăluiască prin viaţă fără să simtă şi numele soţului, simpaticul medic Matei. De altfel, Draga se destăinuie că primul om care află de rolul viitor, care ascultă cum curg replicile din interiorul sensibil al marii actriţe Draga, este tocmai partenerul de viaţă, doctorul Matei. Cel care, dacă sesizează că ar exista o nuanţă mai potrivită la o replică, i-o sugerează cu delicateţe şi tact uriaşei actriţe a teatrului şi filmului romănesc, Draga Olteanu-Matei.
S-au intrepătruns fericit toate sensibilităţile şi harurile in familia Mircea Diaconu-Diana Lupescu, doi actori care nu numai că au privit in acelaşi fel de la inălţimile valorii reale meseria de actor, dar soţii Mircea şi Diana nu s-au contrazis nici in părerile politice, fiindcă de multe ori privirile diferite asupra partidelor au dus la certuri şi zăzanie intre soţi. Şi inainte de 1989 Diana Lupescu l-a sprijinit pe atăt de iubitul de către spectatori Mircea Diaconu. Cu talentul lui de un firesc teribil şi cu mintea deşteaptă, Mircea Diaconu sufla duh omenesc asupra personajelor seci, veştejite, din material plastic, create de autori la comanda ideologilor comunişti. Personajele pozitive erau atăt de pozitive, incăt evident că păreau de carton. Nimeni nu le percepea ca reale, ci ca nişte stafii imbrăcate numai in calităţi şi conştiinţă proletară. Mircea Diaconu era chemat să joace astfel de roluri, dar el le umaniza. Căt erau ele de pictate in roz, aşa cum se pretindea că este omul nou din comunism, Mircea Diaconu le ataşa un mic detaliu in stare a le aduce suflare omenească. Era personajul unui comunist de conştiinţă fără cusur, dar Mircea Diaconu ii lipea şi căte un defect, fie işi ungea din belşug părul cu briantină, să pară gras şi năclăit, semn al prostului fust, fie il făcea să vorbească stropindu-şi interlocutorii cu scuipat, astfel că omul nou mai avea şi minusuri, ca să pară rupt niţel din viaţă. Erau periculoase retuşurile făcute personajelor de Mircea Diaconu, putea să ia foc ceata de activişti de partid, să sară in sus de doi coţi cenzura, dar marele artist era sprijinit in aceste iniţiative curajoase de soţia lui, Diana Lupescu.
