Tehnici prin care te dezveți să urli la cei din jur

Pe lângă faptul că nu este așa, țipetele pot afecta emoțional persoanele la care ținem.

„A țipa sau a urla este o neatenție la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur din dorința de control. Exprimarea strigătului, când nu ești în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibrații pe care cei mai emoționali le absorb instantaneu. A scăpa de țipat este în primul rând o dorință de dezvățare a acestui mecanism. A învăța să-ți asculți vocea a fost o virtute pentru preoți în biserică, pentru yoghini în ashram și pentru călugări în peșterile sau mănăstirile de meditație”, explică psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut ca Antrenorul minții.

Ascultarea propriei voci este primul pas 

Specialistul consideră că ascultarea propriei voci este primul pas pentru auto-observație, iar cel care nu o stăpânește nu are capacitatea de se opri din țipat. Totodată, vorbitul din inimă este al doilea pas pe care virtuosul spre tăcere și-l poate însuși. Acesta ține de concentrare. Mecanica actuală vine din mintea formativă și asociativă, din vorbe și din atitudinile la cum răspundem în jur.

„Cel ce dorește această virtute, de a putea să tacă atunci când îi vine să urle la cei din jur, poate obține vorbitul din inimă prin exercițiu constant, dar și prin «nuiaua» cuiva. Țipatul ori strigatul au o compoziție joasă de energie. Vibrațional și științific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziții fizice nefaste ale emițătorului și receptorului. Cel ce a tăcut măcar o zi în viața lui, sub diferite circumstanțe, are în desagă unealta cu care poate opri strigătul. Un simplu exercițiu, pe care oricine îl poate face, este de a tăcea două ore în fiecare săptămână. De a evita vorbirea virtuală, reală și orice alt mijloc tehnologic. După cele două ore va descoperi că-și aude vocea sau că și-o poate controla”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Merită să trăiești alături de cei care nu strigă

Semnele pe care le putem vedea la cei ce nu urlă sunt ușor de observat, iar societatea a dovedit că acestea sunt persoanele cu care merită să trăiești, să faci afaceri, să înveți de la ele:

- Își mențin echilibrul vocii când ceilalți din jur sunt tensionați.

- Își pot determina calitatea vocii în funcție de context.

- Nu se grăbesc în vorbire.

- Nu jignesc sau manifestă cuvinte triviale.

- Își accentuează sau repetă cuvintele de rezolvare sau pozitive.