Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In mod traditional, in toate regiunile din apropierea marilor si oceanelor, algele sunt parte a unui meniu echilibrat. In alte parti ale lumii, ele sunt mai mult cunoscute ca produse farmaceutice primare sau secundare. Pentru cei care stiu cat de bogate sunt in minerale si oligo-elemente, algele cunoscute si sub denumirea de "legumele marii", devin un deziderat la orice masa. Poate ca unii intorc capul in momentul in care aud ca ar putea manca o farfurie cu alge, dar daca ar afla ca au multime de calitati – sunt savuroase, economice, usor de asimilat – atunci cu siguranta nu ar mai ezita sa le manance si sa le recomande.
In Franta, un vizionar a ales chiar sa imbratiseze o meserie necunoscuta pana la el, cea de... pescar de alge. Guy Balahy a intreprins o ancheta intre pescarii batrani, care auzisera despre asa ceva in trecut, si apoi, singur intr-o barca, s-a aventurat in larg, devenind primul pescar modern de alge din largul coastelor bretone. Datorita lui, care nu a ezitat sa puna in valoare (din nou) acest pretios produs al marii, restaurantele franceze si-au diversificat meniurile, aducand in prim-plan retete bogate in iod si impregnate cu parfumul marii. Ca si in cazul vechilor pescari de alge ai Europei medievale, ca si in cazul pescarilor de azi din Extremul Orient, ei culeg algele din apele adanci, le sorteaza si le usuca la soare inainte de a le pune in consum.
"Osul oceanului" si "spaghetele" de abanos
Printre cele mai raspandite alge comestibile se numara si o varietate de alga bruna, cunoscuta sub numele de "kombu" si sub renumele de "osul oceanului". Si asta pentru ca, asemeni osului de vita, se foloseste pentru a prepara o supa-baza (un "bouillon", cum ar spune bucatarii din tara lui Guy Balahy), foarte buna pentru dieta bebelusilor plapanzi, precum si a adultilor aflati in convalescenta. "Kombu" e usor de recunoscut, avand forma unor panglici lungi (de cativa metri, uneori), de culoare bruna. Exista doua varietati de alga bruna din aceasta familie, "dashi kombu", care este bogata in fosfor, calciu (de zece ori mai mult decat in aceeasi cantitate de branza), iod, proteine, vitaminele A, B1, B2, si "karfuto kombu", care se evidentiaza prin faptul ca este mai moale si gustul e mai putin aspru.
Pentru reteta de baza, algele vor fi tinute in apa rece minimum 30 de minute, dupa care se pun intr-un vas cu apa, la foc mic, timp de zece minute. Pot fi folosite apoi in asociere cu legumele in diferite feluri de mancare, de la supe si tocane la salate. Ca o particularitate, atunci cand se adauga alge la fiert intr-o mancare de legume, acestea din urma vor fierbe mai repede si mancarea va fi gata mai curand.
O alta alga, "izikis", are aspectul unor mici tufisuri si are culoarea neagra, ca de abanos. Atunci cand sunt desprinse si fierte, au aspectul spaghetelor cu cerneala de sepia. Este o planta foarte bogata in minerale si oligo-elemente, de aceea se recomanda sa se foloseasca in cantitati mici, de obicei in asociere cu orez. E bogata de asemenea in proteine, calciu (de 14 ori mai mult decat in lapte), fosfor si vitaminele A, B1 si B2. Se recomanda in special pentru persoanele predispuse la calvitie si hipertensivilor. Aceste alge (ca si altele, fie ele brune, verzi, albastre sau rosii) inainte de a se prepara se tin sub jetul de apa, pentru a elimina sarea si nisipul aflat pe ele. Se lasa 20 de minute in apa rece, dupa care se scurg si se soteaza putin in ulei, adaugandu-se din apa in care s-au rehidratat, daca e nevoie. Se pot adauga diferite condimente, dar nu prea puternice, ca sa nu le altereze propria aroma. Se pot servi cu legume, cu orez sau cu peste.
Alge bogate in iod
"Norris" sunt probabil astazi cele mai cunoscute dintre alge, din ele confectionandu-se acele foi in care se ruleaza orezul pentru sushi. Sunt si cele mai fine dintre algele brune, avand reflexe verzi si violet. Sunt bogate in vitaminele A, B1, B2, C, iod si proteine. De obicei, nu se pregatesc in prealabil. Se adauga in supe, se pun pe gratar sau se preseaza pentru a obtine foile pentru sushi.
"Wakames" este o specie de alge de culoare bruna-verde. Sunt mai late, mai dure si sunt ideale pentru a fi gatite si servite cu cereale, in salate sau supe, dupa ce inainte au fost uscate si zdrobite in mojar. Aceste alge contin vitaminele B6, B12 si C, iod si alte oligo-elemente.
Algele albastre (cele mai comune pe piata romaneasca) provin din apele Marii Chinei, motiv pentru care mai sunt cunoscute si ca "alge chinezesti". Sunt bogate in vitaminele B6, B12, C si iod si pot fi folosite ca adjuvant in curele de slabire. Uscate, se asaza o cantitate mai mica sub limba. Dupa ce au stat in apa doua-trei ore se pun in sosuri reci, in supe, in tocane. O reteta simpla este cea a "supei reci cu alge albastre". La o jumatate de litru de suc de rosii se adauga trei-patru linguri de ulei de masline, un pumn de alge albastre (care se tin sub jetul de apa, pentru a se curata de sare, apoi intr-un vas cu apa, cateva ore, ca sa se umfle) tocate marunt, suc de lamaie si condimente (de preferat busuioc, cimbru). Se lasa vasul doua-trei ore la frigider. Supa trebuie mancata pe parcursul unei zile, in mai multe etape.
In Asia, un loc aparte il ocupa in alimentatie si agar-agar, o substanta mucilaginoasa, bogata in iod, extrasa din mai multe varietati de alge. Agar-agar este considerat un gelifiant natural si foarte sanatos.
RECOMANDARI. Algele bogate in iod nu trebuie consumate de persoanele cu probleme ale glandei tiroide inainte de a se consulta medicul specialist. Deoarece iodul activeaza/accelereaza functiile glandei tiroide. De asemenea, cantitatea de alge din aceasta categorie consumata intr-o zi nu trebuie sa fie mare (cel mult o ceasca de alge uscate), trebuie alternata cu alte feluri de mancare, eventual sa nu se consume in toate zilele saptamanii. Daca s-au consumat alge ca parte a unui regim de slabit, el nu trebuie sa depaseasca trei pana la sase saptamani si se va face o pauza de cateva luni (minimum trei) pana la reluarea consumului de alge.
Citește pe Antena3.ro
