x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Bucuria de a reveni acasă

Bucuria de a reveni acasă

de Oana Antonescu    |    19 Aug 2008   •   00:00
Bucuria de a reveni acasă

Cînd ai plecat în concediu ţi-ai propus să laşi toate grijile în urmă, să te relaxezi şi să îţi reevaluezi priorităţile departe de casă. Concediul, indiferent că ţi-l petreci la mare sau la munte, în ţară sau în străinătate, trebuie să fie un prilej de evadare din rutină şi de refacere a resurselor de energie.



Cînd ai plecat în concediu ţi-ai propus să laşi toate grijile în urmă, să te relaxezi şi să îţi reevaluezi priorităţile departe de casă. Concediul, indiferent că ţi-l petreci la mare sau la munte, în ţară sau în străinătate, trebuie să fie un prilej de evadare din rutină şi de refacere a resurselor de energie. "Este perioada în care îţi aloci timp pentru tine, dar şi pentru partener sau familie, dacă ei te însoţesc. Este timpul în care faci tot ceea ce nu ţi-ai putut permite în restul anului", spune psihologul Mirela Zivari de la Clinica Psihoconsulting. Însă, oricît de mult ţi-ai fi dorit acest timp pentru tine şi chiar dacă ai reuşit să te simţi bine şi să te detensionezi, gîndul îţi fuge din cînd în cînd la tot ce ai lăsat acasă: prieteni, rude, pisică, rutina zilnică şi toate acele lucruri mărunte care îţi împli­neau viaţa. Oricît ai încerca să îţi reprimi acest sentiment, dorul de casă te urmăreşte inevitabil, oriunde ai pleca. Dacă în primele zile ale sejurului eşti exaltat de frumuseţea locurilor pe care le vizitezi, treptat ţi se înfiripă în suflet dorinţa de a-i revedea pe cei dragi, de a reveni la ritualurile de zi cu zi ale vieţii obişnuite de acasă. Brusc ţi-e dor de părinţii şi de rudele cu care nu ai reuşit să petreci suficient timp în celelalte luni ale anului, ţi-e dor de locurile natale, de patul confortabil în care îţi petreceai serile, de savoarea mîncărurilor de acasă şi de tot ceea ce îţi încînta simţurile în fiecare zi. Pe măsură ce petreci mai mult timp departe de casă, dorul devine din ce în ce mai intens, pentru ca, în ziua plecării, el să se transforme în emoţie şi nerăbdare. Oricît de frumos ar fi sejurul şi oricît de mult confort am avea departe de casă, nu dispare dorinţa de a reveni printre cei dragi şi în locurile care, deşi poate nu sînt cele mai frumoase din lume, ne sînt aproape de suflet.  

Obişnuinţă

Dorul de casă poate fi motivat, pe de o parte, de obişnuinţa de a petrece timpul liber în confortul propriului cămin, în spaţiul intim de care ne bucurăm zi de zi după terminarea programului de muncă şi în week-end. "Casa este spaţiul care ne defineşte, este locul în care ne retragem, este teritoriul în care ne putem permite să facem tot ceea ce dorim, chiar dacă nu avem prea multe ore la dispoziţie pentru aceasta", spune psihologul. O dată cu revenirea din concediu, "acasă" capătă o semnificaţie mult mai profundă pentru cei care în restul anului petrec doar cîteva ore pe zi în intimitatea propriului cămin, atît cît să mănînce şi să doarmă. Ajunşi acasă, apartenenţa la spaţiul care ne defineşte cel mai bine o resimţim mult mai intens decît în alte momente ale anului şi este poate printre puţinele momente cînd reuşim să apreciem la adevărata valoa­re ceea ce numim, uneori, poate doar formal, "acasă". O dată ce am reuşit să ne asigurăm un confort, este momentul cel mai bun să ne bucurăm de el. Iar, pentru a reuşi acest lucru, psihologul Mirela Zivari ne sfătuieşte să alocăm cîteva zile de concediu între întoarcerea din sejur şi reînceperea serviciului pentru a sta acasă. "În aceste cîteva zile avem ocazia să ne relaxăm, dar în acelaşi timp vom reuşi să reintrăm în ritmul obişnuit de viaţă plecînd de la spaţiul familiar al casei şi nu asumîndu-ne brusc responsabilităţile de serviciu", este de părere specialistul.  

Apartenenţă

Dorul de casă poate fi motivat, pe de altă parte, de dorinţa de a fi înconjuraţi de oameni cunoscuţi. "Fiecare dintre noi simte nevoia unei identificări şi a unei raportări egale între sine şi ceilalţi, iar casa defineşte foarte bine nevoia de apartenenţă, de grup, de egali. În plus, grupul oferă întotdeauna avantajul unei valorizări constante. Cînd eşti departe de casă, de oamenii care te recunosc şi te valorizează ca individ, simţi că îţi pierzi din identitate. Avem o constanţă şi o stare psihică mult mai bună atunci cînd sîntem înconjuraţi de cunoscuţi. Tocmai de aceea, mulţi dintre noi preferă să nu plece singuri în concediu, ci însoţiţi de prieteni şi familie, fiindcă ei îţi reconfirmă valoa­rea şi statutul", explică psihologul Mirela Zivari. De partea cealaltă, aflat la distanţă de casă, tu însuţi vei reuşi să te identifici cu locul din care ai plecat, cu oamenii care te înconjoară şi vei avea tendinţa de a le acorda o mai mare valoare.  

În familie

Cele cîteva zile libere pe care le petrecem în intimitatea casei reprezintă un bun prilej pentru a fi aproape de familie, pentru a relua legăturile cu rudele şi prietenii cărora le-am acordat prea puţin timp în celelalte perioade ale anului. "În ultimul deceniu, oamenii sînt într-un continuu proces de însingurare, iar legăturile cu familia în care ne-am născut au devenit destul de limitate, timpul petrecut împreună este foarte scurt", spune psihologul. Prînzul sau cina sînt foarte bune ocazii de a-i aduna pe cei dragi în jurul tău şi de a te bucura de timpul petrecut împreună cu ei. De departe, copiii vor fi cei mai bucuroşi de prezenţa constantă a părinţilor în viaţa lor, chiar dacă va fi numai pentru cîteva zile. Deşi timpul petrecut alături de familie nu este niciodată suficient şi nu putem recupera în întregime ceea ce am pierdut în restul anului, cele cîteva zile sînt prilejul ideal pentru comunicare şi implicare.   

Momentul deciziilor

Timpul petrecut departe de casă ne ajută de multe ori să ne regăsim identitatea, să ne redefinim şi să ne restructurăm sistemul de valori şi aşteptările. "O dată ce am reuşit să pri­vim detaşat diferitele aspecte ale vieţii noastre, revenirea din concediu devine adesea momentul propice deciziilor importante. Ne întoarcem acasă cu un plan nou de bătălie, pe care sîntem nerăbdători să îl punem în aplicare", este de părere psihologul. "Dacă sejurul a fost propice unor decizii importante, unor redefiniri, este de preferat să treceţi la acţiune imediat cum aţi revenit acasă şi să căutaţi locul care aţi simţit în concediu că vi s-ar potrivi", sfătuieşte psihologul Mirela Zivari.

Oricît de exo­tică ar fi destinaţia pe care ţi-ai ales-o pentru concediu şi oricîte stele ar avea hotelul, vei simţi inevitabil dorul de casă şi de cei dragi. Întoarcerea din concediu este adesea motiv de bucurie. Întoarcerea din concediu ne face să simţim gustul dulce al casei şi să spunem: peste tot e bine, dar cel mai bine e acasă.

INSOMNII.
Revenirea acasă este cu atît mai mult o bucurie cînd rezolvă pro­blemele de somn pe care mulţi dintre noi le au în concediu. "Oamenii sînt din ce în ce mai sensibili la schimbările ritmului veghe-somn şi mulţi dintre ei suferă de insomnie pe toată durata concediului. Revenirea la ritmul obişnuit de viaţă rezolvă această proble­mă, de unde şi starea de bine pe care oamenii o resimt odată ajunşi acasă", spune psihologul Mirela Zivari.

TIMP LIBER.
În ultima perioadă a vacanţei, psihologul Mirela Zivari ne recomandă să ne odihnim, să nu facem nimic din ceea ce ne-ar putea stresa înainte de a intra în ritmul obişnuit de viaţă. Ideal ar fi să alocăm cîteva zile între sejur şi începerea serviciului numai pentru a sta acasă împreună cu familia şi prietenii. Legătura cu cei dragi devine mai puternică, iar readaptarea la programul obişnuit va fi mai uşoară.

PĂRINŢI ŞI COPII.
Pentru părinţi, concediul este o bună ocazie de a recupera timpul pe care nu au reuşit să îl petreacă lîngă copii în restul anului. "Părinţii au nevoie de concediu pentru a se elibera de vinovăţia că, în celelalte luni ale anului, nu sînt atît de prezenţi în viaţa copiilor lor", spune psihologul Mirela Zivari. Însă plecarea într-un sejur le poate aduce părinţilor multe bătăi de cap şi multă oboseală, iar reîntoarcerea acasă este sinonimă pentru ei cu relaxarea şi liniştea.

ADAPTARE.
O perioadă de două-trei săptămîni după concediu este posibil să avem un randament mai scăzut la serviciu. Adaptarea se face treptat. Ideal ar fi să nu ne asumăm un număr foarte mare de responsabilităţi în prima perioadă. Dimineaţa ne trezim mai greu, timpul petrecut la cafea este mai lung decît înainte de concediu şi avem tendinţa de a amîna responsabilităţile de serviciu spre după-amiază, fiindcă în prima parte a zilei ne intrăm mult mai greu în ritm.

×