Mi-e teamă de hoţi, verific de zeci de ori dacă am incuiat uşa, deschid, inchid, iar deschid, iar inchid… Verific de nenumărate ori dacă totul este in regulă inainte de a pleca de acasă. Sunt doar căteva exemple de tulburări obsesiv-compulsive.

Mi-e teamă de hoţi, verific de zeci de ori dacă am incuiat uşa, deschid, inchid, iar deschid, iar inchid… Mi-e teamă să nu uit aragazul aprins sau robinetul deschis, verific de nenumărate ori dacă totul este in regulă inainte de a pleca de acasă. Sunt doar căteva exemple de tulburări obsesiv-compulsive.

Principala cauză a acestora este frica. De aici pornesc atăt ideile obsesive, căt şi comportamentul compulsiv. Aşa cum arată şi denumirea, tulburările obsesiv-compulsive (TOC) presupun două componente: pe de o parte, sunt găndurile, imaginile mentale, ideile recurente şi obsesive, iar pe de altă parte, acestea sunt asociate cu un comportament repetitiv, compulsiv.

Prin conduita compulsivă, persoana respectivă incearcă tocmai să evite evenimentul negativ de care ii este teamă. In momentul in care apar găndurile negative obsedante, persoana incearcă să le contracareze cu un gest fie exagerat, fie nejustificat.

Ca să inţelegem mai bine mecanismul de producere a TOC, psihologul Cristiana Hurduc ne dă exemplul unei persoane căreia ii este frică de imbolnăvire. Ea crede că totul este plin de microbi in jurul ei, că poate lua o boală de la oricine. Ce face pentru a contracara aceste gănduri obsesive? Se spală pe măini de zeci de ori, işi dezinfectează măinile după ce atinge ceva, nu dă măna cu nimeni. Nu atinge nimic, nu pune măna pe clanţa uşii, evită mijloacele de transport in comun.

Cum facem diferenţa dintre TOC şi temerile normale? Tulburările apar atunci cănd obsesia şi comportamentul compulsiv ii creează un disconfort major persoanei respective. Cănd "ritualurile" se repetă de nenumărate ori şi durează mai multe ore. Spre exemplu, persoana respectivă pierde ore intregi inainte de a pleca de acasă. In plus, TOC perturbă viaţa socială şi profesională a persoanei in cauză. Interesant este că la un moment dat ea recunoaşte că aceste comportamente sunt excesive şi nejustificate. Ceea ce este un alt semn că este vorba despre TOC.

Terapie de scurtă durată

Dacă persoana respectivă nu este ajutată să scape de găndurile obsesive, tulburarea o poate chinui toată viaţa. Din experienţa psihiatrilor şi psihologilor reiese că terapia cognitiv-comportamentală dă cele mai bune rezultate in rezolvarea TOC. Metoda se bazează pe ideea că toate găndurile influenţează ceea ce simţim şi ceea ce facem.

Cum decurge terapia? Explică psihologul Cristiana Hurduc. Terapeutul, impreună cu pacientul, identifică in primul rănd cauza găndurilor obsesive. Apoi tot impreună fixează obiectivele terapiei. Această metodă mizează foarte mult pe colaborarea dintre terapeut şi pacient, dar şi pe implicarea pacientului. Accentul se pune pe creşterea abilităţii pacientului de a găsi singur soluţii temerilor care il frămăntă. El invaţă cum să-şi schimbe găndurile, comportamentul in situaţiile care ii produc anxietate. Terapia cognitiv-comportamentală este una de scurtă durată, iar pentru rezolvarea tulburărilor obsesiv-compulsive sunt necesare 10-15 şedinţe (căte una pe săptămănă).

EXEMPLE. Tulburările obsesiv-compulsive (TOC) pot apărea la orice vărstă, atăt la femei, căt şi la bărbaţi. Psihologul Cristiana Hurduc a intălnit cazuri deopotrivă in răndul adolescenţilor şi vărstnicilor. Studiile au arătat că aceste tulburări se asociază frecvent cu depresia. TOC se manifestă pe un fond de anxietate generalizată sau in contextul unei schimbări importante in viaţă, pe un anumit tip de personalitate. De exemplu, la tinerele mame apare teama de a nu-i face un rău bebeluşului şi atunci refuză să pună măna pe obiecte periculoase, tăioase. Un alt exemplu: persoanele perfecţioniste sunt obsedate de ordine şi control.