Ce este Codex Alimentarius?

Mijloacele de comunicare abundă în ultimul timp de informaţii legate de efectele pe care le-ar putea avea aplicarea unui nou Codex Alimentarius de la 31 decembrie 2009. Până să aflăm ce cuprinde acest "cod al alimentelor" şi care vor fi efectele asupra populaţiei, trebuie să ştim ce este de fapt Comisia Codex Alimentarius şi de ce are ea dreptul să hotărască ce punem pe masă.

Comisia Codex Alimentarius este un organism internaţional, interguvernamental, creat sub egida Organizaţiei Mondiale pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în 1962. Fiecare ţară membră are un Punct Codex Ali­men­tarius Naţional. În România, acest organism a fost înfiinţat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizează că "se înfiinţează Comitetul Na­ţional Codex Alimentarius fără persona­litate juridică", în coordonarea preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veteri­nare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). În planul de activitate pe 2009-2010 al ANSVSA se specifică faptul că unul dintre obiectivele autorităţii este "îmbunătăţirea contribuţiei României la activităţile Codex Alimentarius" şi "participarea activă la Subcomitetele Codex Alimentarius şi Comisia Codex Alimentarius şi alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO".

Pe lângă România, la Codex Alimenta­rius au mai aderat alte 165 de ţări, ai căror reprezentanţi se întâlnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Următoarea întâlnire are loc în 2010, la Roma. În acest mo­ment, Comisia funcţionează după un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru această perioadă sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activi­tăţilor, şi anume un sistem solid naţional de control şi sisteme de reglementare le­gislative pentru întregul lanţ alimentar.
RECOMANDĂRI
Codex Alimentarius cuprinde normele pentru toate produsele alimentare procesate, semiprocesate sau neprocesate destinate a fi vândute consumatorilor. Acestea se traduc prin dispoziţii privind factorii esenţiali ai compoziţiei şi calităţii alimentelor, dispoziţii privind igiena alimentară, norme privind regimul reziduurilor de pesticide şi alţi contaminanţi din alimente, aditivii şi adjuvanţii alimentari, etichetarea şi prezentarea alimentelor pe piaţă şi metode de eşantionare şi analiză a alimentelor.

Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cer­ce­tări Alimentare, precizează că o ţară membră a Comisiei Codex Alimentarius poate accepta sau nu o procedură legislativ-administrativă a acestui organism care vizează distribuirea de produse doar pe teritoriul propriu, produse care provin din producţia naţională sau din import. Acceptarea acestor norme se poate face fără rezerve sau cu derogări specifice, dar dacă o ţară nu vrea să le aplice este invitată să  precizeze motivul refuzului. Sta­tele membre au şi posibilitatea de a cere retragerea sau modificarea alinierii sale la una din normele Codex Alimentarius. Statele membre au posibilitatea de a se retrage sau de a schimba condiţiile ali­nierii lor la una din normele Codex.


LEGI NEÎNŢELESE
Profesorul Mencinicopschi spune că discuţiile care au apărut în ultima vreme privind modificările pe care Codex Alimentarius urmează să le facă la modul de comercializare a suplimentelor alimentare "decurg din neînţelegerea rolului acestui organism internaţional, dar şi din necunoaşterea definirii lor în funcţie de clasa din care fac parte".

 Suplimentele alimentare, plantele medicinale condiţionate sub formă de ceaiuri sau în compoziţia suplimentelor alimentare conform Regulamentului 178/2002CE al Uniunii Europene sunt alimente, nu medicamente. Pe de altă parte, Regulamentul 1924/2006 al Uniunii Europene, care se referă la etichetarea cu menţiuni de sănătate şi nutriţionale pentru alimente, a sporit exigenţa caracterizării produselor alimentare de tip supliment alimentar (nutriţional), a ceaiurilor şi a altor derivate din plante în ceea ce pri­veşte concentraţia unor componente active şi pe cât posibil standardizarea acestora.

Există însă şi o temere că, o dată cu escaladarea chimizării plantelor medicinale, a altor compuşi alimentari naturali, prin reglementări administrative, să "confişte" acest domeniu în favoarea industriei farmaceutice. Astfel, produse până mai ieri naturale mâine pot deveni medicamente, trage un semnal de alar­mă profesorul doctor Gh. Mencinicopschi. În realitate, se duce o luptă surdă, uneori cu accente acute, între produ­că­torii de suplimente alimentare şi producătorii de medicamente de sinteză-semisinteză. Ambele categorii de remedii sunt însă necesare, mai ales astăzi, când percepţia ştiinţific-general acceptată despre medicină şi sănătate a devenit ho­listică, iar toate aspectele actului medical trebuie să fie complementare, pentru be­neficiul sănătăţii individuale şi publice.
GHIDURI PENTRU SUPLIMENTE
Profesorul dr farm. Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte al Patronatului Planta Roma­nica, detaliază rolul pe care îl are Codexul în elaborarea normelor cu privire la suplimentele alimentare. În anul 1990, Comisia pentru Nutriţie şi Alimente de Consum Special al Codex Alimentarius (CCNFSDU) a început să aducă în discuţie regulile din industria suplimentelor alimentare.

"Comisia şi-a asumat respon­sabilitatea cu studierea problemelor legate  de nutriţie la care face referire Codex Alimentarius, redactează dispoziţiile cu privire la aspectele nutritive ale tuturor alimentelor sau texte legate de alimentaţia anumitor regimuri, care se confundă cu termenul de dietă". Acest ghid a fost adoptat în 2005 şi se aplică numai suplimentelor care conţin vitamine şi/sau minerale şi sunt reglementate ca alimente. Tot acest ghid reglementează compoziţia suplimentelor, inclusiv siguranţa, puritatea şi biodisponibilitatea surselor acestor vitamine şi minerale.

Ghidul specifică limitele superioare ale vitaminelor şi mineralelor (fără a preciza dacă sunt naturale sau sintetice). În schimb, furnizează criteriile de stabilire a dozei maxime zilnice de vitamine şi mi­nerale pe care le pot consuma oamenii. Criteriile specifică faptul că dozele maxime ar trebui să fie stabilite prin studii ştiinţifice şi să ia în considerare diferitele grade de sensibilitate la diferite grupuri de consumatori. Ghidul reglementează, de asemenea, ambalarea şi etichetarea suplimentelor.


OBIECTIVE
Printre obiectivele Codexului se află protejarea sănătăţii consumatorului şi asigurarea practicilor loiale în comerţul cu produse alimentare, promovarea coordonării tuturor acti­vităţilor din sfera elaborării normelor alimentare la nivel de organizaţii guvernamentale internaţionale şi neguverna­mentale, stabilirea unei ordini a priorităţilor, pregătirea proiectelor de norme prin organizaţii competente şi punerea în practică a normelor elaborate, după acceptarea lor de guverne şi publicarea într-un Codex Alimentarius.
NOI PROBLEME
Codex Alimentarius Commission (CAC), organismul cu putere de decizie în privinţa Codexului, a adoptat recent cinci pro­bleme-cheie legate de industria suplimentelor alimentare: recomandări privind fundamentarea ştiinţifică a efectelor pretinse că ar avea loc asupra sănătăţii, susţinute de IADSA. Acest text ia în considerare datele ştiinţifice relevante avute la dispoziţie şi evaluarea dovezilor aduse în sprijinul efectelor pretinse că ar avea loc asupra sănătăţii. De asemenea, se stabilesc principiile de analiză a riscului nutriţional susţinute de IASDA.

Acest text cuprinde aceleaşi principii şi recomandări făcute în anul 2006 de FAO/OMS în legătură cu raportul de evaluare a riscului nutri­ţional şi utilizarea vitaminelor, mineralelor şi a altor substanţe ce se găsesc în suplimentele alimentare. Codexul cuprinde şi prevederile referitoare la guma arabic, la nivelul propus de 10 mg/kg, susţinute de IADSA, norme privind utilizarea a opt colo­ranţi în suplimentele alimentare, definirea fibrelor alimentare şi lista de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească acestea.


ÎNTÂLNIREA DIN 2009
În perioada 29.06-4.07.2009, la Roma, Italia, a avut loc cea de-a 32-a sesiune a Comisiei Codex Alimentarius, în care s-au discutat şi rapoartele Comitetelor Codex privind etichetarea alimentelor, aditivii alimentari, contaminanţii, metodele de analiză şi eşantionare, igiena alimentelor, nutriţia şi alimentele cu utilizări speciale dietetice, importul de alimente şi sistemele de inspecţie şi certificare a exporturilor, reziduurile medicamentelor de uz veterinar în alimente, reziduurile de pesticide şi rapoartele Comitetelor Regionale.