Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din ce in ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor către restaurante tradiţionale sau către cele rustice! In jungla de betoane, metal şi inox, a găsi o asemenea oază este un adevărat răsfăţ pentru un consumator. Şi totuşi, la ce trebuie să fim atenţi atunci cănd optăm pentru un restaurant tradiţional?
Din ce in ce mai mult se simte o orientare a consumatorilor către restaurante tradiţionale sau către cele rustice! In jungla de betoane, metal şi inox, a găsi o asemenea oază este un adevărat răsfăţ pentru un consumator. Şi totuşi, la ce trebuie să fim atenţi atunci cănd optăm pentru un restaurant tradiţional?
Cu toate că vesela din lemn sau din ceramică smălţuită face parte din arsenalul de rezistenţă al oricărui restaurant tradiţional sau rustic, trebuie acordată o atenţie specială la manipularea şi la igienizarea acestora. Astfel, vesela din ceramică smălţuită pentru restaurant trebuie să fie de o calitate superioară celei destinate uzului in consumul domestic: stratul de smalţ trebuie să fie mai gros, vesela din ceramică se foloseşte mai des in restaurant decăt acasă. De asemenea, pigmenţii coloraţi folosiţi la pictarea veselei trebuie să fie naturali. Odată ciobită, vesela trebuie să fie indepărtată: fisurile pot fi un potenţial pericol de tăiere pentru consumator, dar şi o nişă de recontaminare cu bacterii pentru preparatul montat intr-un asemenea vas ciobit. Schimbarea veselei din ceramică pictată ar trebui să se facă cu o frecvenţă mai mare decăt la alte materiale, atăt din raţiuni estetice, căt mai ales de siguranţa consumatorului.
Citește pe Antena3.ro
Platourile de lemn, cu trei sau patru alveole scobite, utilizate pentru servirea simultană a fripturii cu garnitura, salata şi sosul sunt iarăşi cu un risc deosebit pentru consumator. In primul rănd, esenţa din care sunt confecţionate acestea este o esenţă moale, de regulă brad, care este şi uşor, ceea ce face ca atunci cănd porţionăm friptura sau o bucată de castravete să inţepăm "farfuria" şi să luăm şi o porţie de lemn. In al doilea rănd, igienizarea este foarte dificilă, o clătire cu apă la 90 oC fiind practic imposibil de realizat. In al treilea rănd, lemnul păstrează cel mai bine mirosurile. De regulă, aceste platouri trebuie păstrate in spaţii bine ventilate, pe stative care să asigure circulaţia aerului, astfel incăt atunci cănd sunt folosite pentru servirea preparatelor să nu exalte un "Turnul Babel" al aromelor.
Sunt o suporteră infocată a bucătăriei romăneşti tradiţionale şi cred in valorile ei culturale, dar cred că siguranţa consumatorului este mai importantă decăt orice. Şi mai cred că operatorii unor astfel de restaurante au de protejat nu numai propria imagine, ci mai ales securitatea consumatorului. (Dr ing. Gabriela Berechet)
