Cine face ordine în camera copilului?

Camera copilului tău arată ca şi cum ar fi fost lovită de o minitornadă? Asigură-te că pe viitor nu va fi "călcată" de un taifun... Pentru asta trebuie să-ţi înveţi copilul să fie ordonat. Însă această ordine trebuie să aibă un firesc al ei...

"Nu te poţi aştepta de la un copil să-şi menţină camera ca un militar, adică în perfectă ordine, indiferent dacă vorbim despre o fetiţă sau despre un băieţel. Copiii au spiritul liber şi nu sunt împovăraţi de grijile cotidiene şi de cele existenţiale. «Ordinea» este un semn al nevoii de control a unei situaţii, a unei stări afective, a propriei lumi. Acest lucru este valabil în cazul  adulţilor. Copiii, în schimb, nu au aceste mecanisme, pentru că nu au nevoie de ele", explică psihologul Andrei Chriac. Pe de altă parte, ordinea face parte din regula mare a respectării igienei, aspect care nu trebuie neglijat.

Fără violenţă
Potrivit specialistului nostru, camera copilului reprezintă, simbolic, o părticică din lumea lui. Învăţându-l ce este ordinea, îl vei responsabiliza nu numai faţă de aspectul camerei lui, ci şi faţă de un lucru care îi aparţine, care face parte din universul lui. Acest lucru nu trebuie făcut prin metode coercitive, deoarece ele riscă să fie primite cu ostilitate.

O lecţie şi pentru părinţi
Este posibil ca, pe termen scurt, copilul să nu dea curs dorinţei părinţilor de a ţine ordine în cameră. Nu este o tragedie. Şi nici nu trebuie trecut la represalii. Deoarece nu este exclus ca, pe termen lung, copilul să asimileze treptat, firesc nevoia de ordine în propriul spaţiu. "De asemenea, trebuie luată în calcul şi nevoia părintelui de a controla copilul. Dar şi faptul că părintele, din diferite motive, cum ar fi oboseala după o zi grea la locul de muncă, unele necazuri, lipsa de tact, comoditatea etc., trece cu uşurinţă peste nevoia copilului de a i se explica, de i se da argumente care să-l convingă de necesitatea de a respecta unele reguli.  Părintele trebuie să ştie că acestea nu sunt scuze. Dimpotrivă, părintele trebuie să ştie cum să abordeze problemele în funcţie de situaţie, întotdeauna având ca scop binele copilului. Câteodată este nevoie şi de o atitudine mai severă din partea părintelui. Dar copilul nu trebuie să vadă în părintele lui un «agresor»" , ne avertizează psihologul Andrei Chiriac.

Motivaţie
Uneori, copiii au nevoie de o motivaţie pentru a face lucruri care nouă, adulţilor, ni se par fireşti. Aşa că, dacă te-ai săturat să-i reaminteşti copilului tău că trebuie să-şi facă ordine în cameră, dă-i o mână de ajutor, venind cu un argument concret. Cel mai la îndemână: dacă este ordine, el îşi va găsi mai uşor jucăriile, cărţile, hainele sau încălţămintea. În plus, spune-i că prietenii lui îl vor invidia pentru acest lucru. Învaţă-l să-şi facă patul în fiecare dimineaţă, să îşi pună hainele murdare în coşul de rufe şi pantofii în dulap... O modalitate de impulsionare a aptitudinilor organizatorice ale micuţului este de a-i furniza suficient spaţiu de stocare: raft pentru cărţi, cutii sau recipiente din plastic pentru jucării, coş pentru depozitarea rufelor murdare. Lasă copilul să asculte muzica preferată în timp ce îşi face curat în cameră sau, mai bine, îi citeşti o poveste. Totul este mai uşor pe un fond muzical plăcut, spunându-i o poveste sau pur şi simplu discutând cu el. Nu e nimic în neregulă dacă părintele îşi recompensează copilul cu o îngheţată... Astfel, copilul va fi mult mai interesat să facă ordine dacă ştie că există o recompensă.

COLABORARE. De regulă, camerele copiilor sunt la fel de mici ca şi ei. Aşa că este dificil să-i ceri unui copil să păstreze totul într-o ordine perfectă. Părinţilor le revine sarcina de a crea spaţii cu destinaţii precise, să renunţe la obiectele depăşite şi inutile. Dar această "operaţie" trebuie dusă la bun sfârşit împreună cu copilul. El va fi responsabilizat, va dobândi sentimentul că în camera lui el decide şi, nu în ultimul rând, copilul va şti care este rostul obiectelor din jurul lui.

SFATUL PSIHOLOGULUI
În mod simbolic, camera copilului reprezintă "regatul" lui. Când vârsta îi permite, este foarte bine ca el să fie consultat asupra modului cum este aranjat mobilierul, asupra culorii acestuia... Acesta nu este un capriciu şi nici măcar nu presupune cheltuieli foarte mari. Dimpotrivă, mobilierul pe care îl aveţi încercaţi să-l dispuneţi în cameră ţinând seama de "sugestiile" copilului, ne sfătuieşte specialistul nostru, psihologul Andrei Chiriac.