Cu pleoapele cusute

de Carmen Preotesoiu | 09 Mai 2008 • 00:00

Nicoleta Simona zăreşte lumina ca prin gaura cheii. Un firicel de culoare cît să-i lumineze chipul. Pînă nu demult, ochişorul stîng avea pleoapele cusute între ele. Boala rară cu care s-a născut, sindromul Goldenhar, i-a afectat văzul şi sistemul vertebral. Fetiţa de doar cinci luni rîde de-ndată ce simte atingerea caldă a părinţilor, iar mama şi tata au grijă ca niciodată copila lor să nu le zărească lacrimile de pe obraz. Temerea cea mare a lor este că odorul lor ar putea rămîne fără unul dintre ochişori.

S-a născut cu un chist dormoid între pleoape şi o parte din pleoapa superioară lipsă. De-atunci, paşii familiei Stoica au început să străbată coridoarele spitalelor, cu sufletul plin de speranţă că medicii din România vor găsi o soluţie pentru a salva vederea copilului lor. După nenumărate consultaţii oftalmologice şi ecografii, medicii de la spitalul IOMC s-au arătat neputincioşi în faţa bolii. Scîncetele de durere ale copilului lăsau răni adînci în sufletele părinţilor. Cînd au auzit că există un singur doctor care ar putea, miraculos, să strecoare lumină în ochişorul feţiţei lor, părinţii copilei şi-au zîmbit unul altuia, încrezători, după multe zile de suferinţă şi de chin. “Am fost programaţi de medicul oftalmolog la o consultaţie de specialitate la Spitalul Clinic de Ochi din Piaţa Lahovari, la doamna doctor Schmitzer. Ne-am bucurat atît de mult! Parcă mai căpătasem puteri. Auzisem că este un medic extrem de bun şi inima noastră începuse să pompeze din nou viaţă”, spune tatăl fetiţei, Cristian Stoica.

VERDICT ROMĂNESC. Ecografia făcută la spital a scos la iveală însă alte probleme pe care corpul micuţei le mai avea de suportat. “S-au descoperit malformaţii ale vertebrelor, dar, din fericire, nimic la inimă. Din cauza lor, fetiţa noastră are acum scolioză. Pentru a se redresa situaţia ei, este nevoie şi pentru această problemă de o operaţie în străinătate, în Elveţia, unde trebuie să i se pună nişte şurubele, care trebuie schimbate an de an pînă la o vîrstă mai mare. Procedura este foarte anevoioasă şi costă enorm de mult, peste 150.000 de euro. Dar aceasta este o altă problemă, pe care numai Dumnezeu ştie dacă vom reuşi să o rezolvăm. Deocamdată ne-am dori foarte mult să scăpăm de necazul cu ochişorul”, spune tatăl fetei cu îngrijorare. Obstacolele însă s-au aşezat în faţa lor asemenea unor bolovani greu de înlăturat. Munţi de stîncă s-au clădit în sufletele lor cînd singurul om în care îşi puseseră speranţa că fiica lor se va face bine, doctorul Schmitzer, i-a anunţat că fetiţa lor va rămîne inevitabil fără vedere. “Se întîmpla la 14 decembrie 2007. Ne-a spus că nu se mai poate face mare lucru. Ne-a programat la 8 ianuarie 2008 la o nouă consulaţie şi, eventual, o operaţie. Am fost şocaţi şi am plecat de la spital cu gîndul de a cere şi alte opinii altor medici.”

OPERAŢIA SALVATOARE. În timpul acesta fetiţa de doar 1 lună, Nicoleta Simona, era nevoită să stea cu ochiul deschis. Zi şi noapte. Chistul, cît o corcoduşă, o condamna pe micuţă la clipe de chin. Din cauza lui, Simona a făcut şi un ulcer cornean. Deşi el exista încă de cînd vizita a fost făcută la Spitalul de Ochi, deşi ceilalţi medici consultaţi au spus că ulcerul ar perfora ochiul pînă la data de 8 ianuarie, cînd ar fi fost fetiţa programată pentru a avea operaţia, nimeni nu a făcut nimic. “Toţi doctorii ne spuneau că singura care este în măsură să opereze chistul şi să reconstruiască pleoapa copilei noastre era doctora Schmitzer. De la 14 decembrie pînă la 8 ianuarie am fost zilnic la medicul de gardă de la Spitalul de Ochi pentru a-i verifica ochiul, iar noi în fiecare seară îl curăţam, ca să nu se extindă infecţia. Cînd am ajuns însă la data de 8 ianuarie la doamna doctor, aceasta ne-a spus sec că nu trebuia să stăm cu infecţia la ochi, şi a internat-o la doctorul Grecu. Doamna doctor a fost deranjată de faptul că am cerut şi părerea altor doctori. S-a format a doua zi o comisie şi au stabilit că singura soluţie este excizarea ochişorului”, povesteşte părintele fetiţei. Şi acum îşi aminteşte şocul pe care l-a avut în acel moment. “Nu ştiam încotro să ne ducem. Nu voiam să acceptăm situaţia. Chiar nu se putea face nimic pentru copilul nostru?, ne întrebam mereu. Ne-am internat la spitalul Budimex, unde chistul a fost operat de doctorul Tătineanu, iar pleoapele i-au fost cusute pentru a se putea vindeca ulcerul.”

ULTIMA ŞANSĂ. Recomandarea pe care doctorul Tătineanu le-a făcut-o părinţilor de a merge la o clinică din străinătate a fost urmată de familia Stoica, astfel că o primă operaţie a fost deja efectuată în Anglia. La 23 iunie ar trebui să urmeze cea de-a doua, cînd copilului ar trebui să i se facă un implant de cristalin, un transplat de cornee, precum şi reconstituirea pleoapei. Dacă pentru prima operaţie banii au reuşit să fie strînşi prin împrumuturi şi ajutor de la rude şi prieteni, acum, cei doi părinţi se văd neputincioşi. Şansa ca fetiţa lor să poată vedea lumina zilei şi cu ochişorul stîng stă în puterea lui Dumnezeu. Dar şi în mîinile oamenilor cu suflet bun.