Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fundaţia Mereu Aproape a fost înfiinţată acum şapte ani, în ideea de a înfăptui binele. Am găsit aici o mână de oameni care au fost, pe parcursul acestor ani, martorii miracolelor, care au trăit emoţii extraordinar de frumoase şi de profunde cu fiecare suflet de copil salvat, cu fiecare proiect încheiat cu succes, cu fiecare reuşită. Cu cele aproape 7 milioane de euro strânse de ei s-au salvat vieţile a 200 de copii bolnavi, s-au construit şi utilat şcoli şi grădiniţe în sate uitate de lume, s-au făcut şi mobilat case pentru victimele inundaţiilor din Moldova, s-au trimis la şcoală copii din familii nevoiaşe, au fost ajutaţi copii supradotaţi, care provin din familii fără posibilităţi materiale.
Prima şcoală, în 2005
E important de ştiut ce s-a întâmplat cu aceşti bani pentru că, spune Gabriela Ştefan, director general adjunct al Fundaţiei Mereu Aproape, "dacă nu spunem asta, n-avem credibilitate, nu suntem transparenţi, prin urmare, nu putem merge mai departe. Aşadar, banii ăştia s-au dus, în aceşti şapte ani, către peste 100.000 de beneficiari". Prima şcoală şi prima grădiniţă, cu dotările aferente, au fost construite în chiar anul înfiinţării, 2005, într-o comună uitată de lume, Umbrăreşti, judeţul Galaţi, unde copiii învăţau în clădirea unui fost CAP. "A fost prima noastră campanie. Atunci am fost acolo cu Sandra, actualul nostru preşedinte (n.n. Alessandra Stoicescu), şi cu Crina Abrudan". Au cumpărat apoi şi construit centrale termice la două şcoli din judeţul Bacău, iar pentru copiii din Torceşti, judeţul Galaţi, care mergeau la şcoală, pe jos, zilnic, 20 de km dus şi 20 de km întors, au achiziţionat un microbuz. "Am încărcat microbuzul cu dulciuri, cu iaurţele şi am pornit spre Umbrăreşti. Cu noi era Andrei Zaharescu. Când am ajuns, tot satul ne aştepta în stradă, în frunte cu părintele, cu primarul, cu directorul şcolii. În biserică, apoi, părintele şi copiii beneficiari ne-au cântat colinde. A fost foarte emoţionant", îşi aminteşte Gabriela.
Copilul, în centrul atenţiei
Şi continuă: "În 2006, ne căutam identitatea, pentru că începuseră să vină spre noi foarte multe cazuri şi sunau telefoanele la greu. Şi totul a pornit de la Luca, un copilaş cu o problemă medicală foarte gravă, care nu se putea rezolva în România. Mămica lui găsise soluţia la Paris. Am contactat medicii de acolo şi astfel Luca a fost primul copil trimis de noi la tratament în străinătate. Atunci mi-am zis: "asta-i direcţia pe care vreau să merg în viaţă!" Am organizat aşadar primul teledon şi de atunci am început să mergem mai mult pe zona asta, a copiilor cu probleme grave de sănătate. Pe de altă parte, ne-am zis că trebuie să avem şi partea noastră de social. Astfel, la fiecare Crăciun, pregătim şi campania dedicată cazurilor sociale, bătrânilor pe care nimeni nu-i mai bagă în seamă. Însă, cum spuneam, în centrul fundaţiei noastre este copilul: copilul cu probleme de sănătate, copilul supradotat, dar cu posibilităţi materiale reduse sau inexistente".
Aproape 650.000 de euro pentru spitalul de copii
După primul teledon au luat hotărârea să organizeze câte unul în fiecare an. Aşa se face că, în 2007, pe 24 noiembrie, s-a desfăşurat cel pentru utilarea spitalului de copii "Marie Curie". "Am zis să facem ceva pentru un spital, pentru că prin asta ajutăm mai mulţi copii. 642.000 de euro s-au strâns atunci, bani pe care i-am cheltuit până la ultimul leu, avându-i alături pe managerul spitalului de atunci, un moldovean ca şi mine, şi doi medici ai spitalului, alături de care lucrăm şi acum, dr. Cătălin Cârstoveanu şi dr. Sergiu Stoica, doi oameni excepţionali cărora aş vrea să le mulţumesc în fiecare zi", mai spune Gabriela. Iar colega ei, Dana "Bubu" Dumitrache o completează: "Dr. Cârstoveanu, şeful secţiei ATI de la spitalul de copii "Marie Curie", este unul dintre puţinii medici din România care însoţeşte cazurile pe parcursul unui transport aerian dintr-o ţară în alta, mă refer la cazurile intubate de la terapie intensivă. O face benevol, în afara programului lui. Poate să nu doarmă 36 de ore sau 72 de ore, nu contează...". "Pentru teledonul ăsta am luat şi nişte premii, continuă Gabriela. Cu banii pe care i-am strâns atunci am cumpărat aparatură, de la un simplu bisturiu până la cel mai performant microscop. Pentru că aveau mare nevoie. La vremea respectivă, doctorul Stoica operase un copil folosind un microscop din zona ORL, el fiind neurochirurg". "Acest neurochirurg pediatru, dr. Sergiu Stoica, este singurul de la noi din ţară care operează cazuri respinse de toţi ceilalţi medici, şi gândiţi-vă că vorbim de cancere cerebrale, localizate în zone de nepătruns chiar şi pentru aparatura performantă. A practicat în Franţa şi Canada şi s-a întors să lucreze în România", adaugă Dana.
200 de suflete de copil salvate
În 2008, teledonul devenit deja tradiţie a fost organizat pentru şase cazuri care nu puteau fi tratate în România, la acel moment. "Îmi amintesc cum nu mai ştiam pe unde să mai ţopăim de bucurie atunci când ne-au telefonat părinţii lui Matei Nicorici, băieţelul care a primit un transplant de celule stem la Paris, să ne spună: <
Prima cantină socială
Tot în 2008, au trimis 35 de maşini de spălat în Săuceşti din judeţul Bacău, un sat în care nu exista nici una. De asemenea, au organizat primul Crăciun pentru pensionari, la Casa Voicu, unde 400 de oameni aflaţi la vârsta a treia au petrecut o seară de neuitat. În acelaşi an, pe 25 decembrie, au inaugurat prima cantină socială, în sectorul 4. "Aveam la masă la prânz, zilnic, timp de şase luni, 250 de oameni veniţi din tot oraşul... de pe stradă, de prin canale, bătrâni. În cursul săptămânii le ofeream mâncare caldă, doar în week-end era hrană rece, pentru că nu mai puteam să facem faţă", continuă Gabriela Ştefan. În 2009, primul eveniment organizat a fost "marşul veloruţionarilor, pe care l-am făcut cu Lucian Mîndruţă, în ideea de a promova mişcarea în aer liber. Apoi am avut o campanie pe zona de ecologie cu Alina Bratu, prietena noastră din zona de băuturi. "Tu şi Umbrela Verde Mereu Aproape" a fost o campanie pe zona de verde, prin care ne-am propus să educăm oamenii să nu mai arunce gunoaie pe stradă, să înveţe să selecţioneze gunoiul. Am strâns gunoaie de prin diverse păduri, am vopsit copaci... S-au implicat toate vedetele trustului, dar vectorii de imagine au fost Lucian Mîndruţă şi Mihaela Rădulescu".
Cum se pregăteşte un caz
I-am întrebat care este cea mai lungă campanie şi mi-au spus că "Vreau să ajut", aflată în derulare, funcţionează încă de la început. "De la un caz, Luca, în primul an, am ajuns la peste 200 de cazuri. Pentru că veneau din ce în ce mai multe cereri, şi cum necesarul nostru logistic nu era imens, trebuia să găsim o soluţie ca să ajutăm cât mai mulţi copii. Şi sunt mândră că am găsit-o: câte un caz pe săptămână. Promovăm în fiecare sâmbătă până în următoarea vineri câte un caz. Mergem şi batem din uşă în uşă ca să găsim fondurile care să ajute cazul respectiv. Deci vine cazul, se face înregistrarea lui, apoi vine partea de anchetă socială. Se face pe urmă partea de cercetare medicală. Aici se lucrează cu foarte mulţi medici din România, dar şi din Germania, Italia, Spania, Franţa, SUA, Israel, Turcia. Am dezvoltat şi colaborarea cu fundaţii din străinătate, care ne ajută şi preiau cazul de la aeroport, îi găsesc un loc în care să locuiască, fără costuri.... Revenind, următorul pas e filmarea, difuzarea ei, legătura cu medicii – ştim că un anume tip de tratament se asigură la AKH în Austria sau în Italia, la spitalul Vaticanului, sau în Detroit, dacă e o problemă oculară şi trebuie operată, sau în Israel şi ne adresăm unde trebuie... Ne filmăm singuri cazurile, le scriem, participăm la montaje, astfel încât materialul ajunge numai bun de difuzare spre zona de ediţie informativă. Apoi începe contactul cu părinţii şi relaţia ţinută cu ei, odată ajunşi cu copiii la tratament, ori cu fundaţiile cu care lucrăm şi care ne ţin la curent cu ce se întâmplă, şi care ne anunţă de la <
Sandra Stoicescu, mobilizatorul-şef
În 2010, la Fundaţia Mereu Aproape a venit Sandra Stoicescu, în calitate de preşedinte. "Aici era cald, frumos, în nordul ţării era dezastru. Ploua, cod galben. Sandra, mobilizatorul-şef, având şi informaţiile de la Observator, a zis: "Ce facem? Că uite ce se întâmplă acolo!". Am făcut o şedinţă-fulger şi ne-am apucat de treabă. Era în 7 iulie. În două ore am primit primii bani, 100 de milioane, de la Elan Schwartzenberg, pe care i-am plimbat o zi întreagă în poşetă până să ajung să intru în bancă, pentru că a trebuit să încărcăm rapid patru camioane cu alimente de primă necesitate, pături şi detergenţi, la Carrefour, primii care s-au oferit să ne ajute. Din momentul ăla a început o întreagă nebunie cu acea campanie "Apa trece, România rămâne", în cadrul căreia, suntem mândri s-o spunem, am făcut 75 de case, împrăştiate prin toată Moldova, în judeţele Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău, Suceava. Cele mai multe, 50, au fost în Dorohoi (Botoşani), pentru că acolo a fost prăpăd. Şi ne-am zis să nu le facem doar casele, ci să le punem şi parchet, şi gresie, şi o chiuvetă, şi faianţă, să le dăm şi o canapea, şi saltele, şi pături, şi maşini de spălat Bosh, şi aragaz... Şi toate de bună calitate", continuă directorul general adjunct al fundaţiei.
La Săuceşti, oamenii i-au certat că le-au făcut case
Dacă îşi mai aduce aminte cineva dintre cei ajutaţi atunci, acolo, şi le mai dă vreun semn de viaţă? "Unii da, alţii nu, dar nu de asta am făcut-o. Dar interesant este cum e românul. Primiserăm trei wc-uri, de la o firmă din Constanţa, că atâtea ne-au dat, şi a fost bătaie pe ele, în condiţiile în care în zonă nu exista canalizare. La Săuceşti am fost certaţi că le-am făcut case, pentru că în felul ăsta nu mai primesc ajutoare. Că de ce le repară digul, că dacă se repară, ei nu mai primesc ajutoare", îşi aminteşte Gabriela. "Au fost vreo 800.000 euro strânşi, bani cu care am cumpărat materiale, am plătit constructori, muncitori, plus ce am mai strâns noi din sponsorizări, pentru gresie, faianţă, parchet, adică încă vreo 200.000 de euro", adaugă Ciprian Dragomir, managerul de proiect al fundaţiei. "Tot în 2010, am făcut prima campanie cu cei de la Lee Cooper şi am împărţit atunci în şcoli peste 10.000 de perechi de blugi. În acelaşi an, am mai făcut o campanie pentru pensionari. Ne-am zis că toată lumea se duce la ei de Paşti şi de Crăciun, nu şi în timpul anului, aşa că, o jumătate de an am desfăşurat o campanie în care am mers cu Jacqueline şi echipa de la Gett's Hair Studio la toate centrele de bătrâni din Bucureşti şi Ilfov, ca să-i tundem, să-i coafăm, să le facem manichiura şi pedichiura... Emoţionant a fost că, la unul dintre aceste centre, am sărbătorit cu o bătrânică cei o sută de ani ai ei", continuă Gabriela Ştefan.
1.450 de copii ajutaţi în campania "Lăsaţi-mă să învăţ"
În 2011 s-au gândit să facă o campanie pentru educaţie. Unde anume ar fi fost mai mare nevoie de ajutor? "Tot în zona Moldovei, pentru că le ştiam problemele, le ştiam sărăcia. Şi am bătut trei luni, cu piciorul, sat după sat din şase judeţe, ca să găsim cazurile, să le verificăm pe teren, pornind de la informaţiile primite de la asistenţii sociali. Şi am strâns 1.450 de copii din: Bacău, Neamţ, Vaslui, Iaşi, Suceava şi Botoşani". Aşa s-a născut "Lăsaţi-mă să învăţ". Şi prima etapă, după ce s-a încheiat partea de anchetă socială, a fost aceea în care s-au achiziţionat, pentru aceşti 1.450 de copii, alimente pentru ei şi ceilalţi membri ai familiei, rechizite, îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru a putea merge în continuare la şcoală. "Ţin minte cum toată platforma Carrefour Militari era plină de containere, parcarea fusese închisă, iar noi, ajutaţi de voluntari, de jandarmi şi soldaţi, pentru că altfel n-am fi făcut faţă, încărcam TIR-urile cu alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Şi trebuia să respectăm, pentru fiecare familie, cât poartă fiecare la papuci, la pantofi, la haine, şi se auzea aşa: "Fată, 36 cu 28 şi 44", care însemnau încălţăminte, îmbrăcăminte şi ce-o mai fi fost, stivuite în sacoşe, pe localităţi. A durat fix două săptămâni să împrăştiem tot ce am strâns, cu Avi Trans şi Aquila, ei ne ajută cu mijloace de transport pro bono de câte ori avem nevoie. În etapa a doua am făcut, în următorul an, centre de lectură şi de alfabetizare, nu doar în aceleaşi locuri, ci şi în Republica Moldova, două centre, şi alte două spre Braşov şi Ploieşti. 10 centre am deschis atunci, în total".
Oamenii reacţionează mai greu la campaniile pe educaţie
I-am întrebat pe cei de la Fundaţia Mereu Aproape la ce fel de campanii sunt oamenii mai receptivi şi la care se arată reticenţi. "Ţine de emoţie. La campaniile pe educaţie, prima parte a fost emoţionantă, când am arătat cazurile, când am dus pachetele şi am filmat reacţiile copiilor, ale părinţilor. Oamenii au înţeles că acei copii nu sunt nici răi şi nici că nu vor să înveţe, doar că trăiesc într-un capăt de lume unde telefonul nu e o obişnuinţă, unde internetul e ceva ciudat. La ei acolo funcţionează radioşanţul. Singura lor variantă de a descoperi lumea sunt biblioteca şi şcoala. Ori în majoritatea bibliotecilor cele mai multe cărţi sunt de pe vremea împuşcatului, inclusiv manualele. Sunt vreo 20 de ani de atunci... De unde ne-am gândit că trebuie să le ducem 1.000-2.000 de cărţi, am ajuns la concluzia că ar trebui să ducem în jur de 5.000-10.000, ca să le înlocuim complet biblioteca... Imaginează-ţi că sunt copii care învaţă fizică, chimie, biologie doar uitându-se afară, în natură... Vine profesorul şi le explică cum funcţionează universul, dar ei n-au văzut în viaţa lor un desen... Ajungi într-un loc uitat de lume şi constaţi că omul şi animalul locuiesc în aceeaşi casă, că sufrageria e transformată în grajd sau sub casă e un grajd... Şi atunci te întrebi de ce copilul ăla era plin de bube pe faţă? Lor nu li se pare anormal. Şi suntem în secolul 21. Şi asistenţii sociali, deşi şi-ar dori să facă mai multe, nu prea au cum. Cu un salariu de 500 de lei, nu poţi să străbaţi sate întregi, zeci de km, ca să convingi pe cineva că poţi să-l ajuţi doar spunându-i asta sau doar arătându-i nişte hârtii. Şi apoi, de ce să se ducă un copil la şcoală, când poate să lucreze cu ziua să mai aducă un ban ca să întreţină familia? Pentru că aşa gândesc cei mai mulţi acolo", mai spune Ciprian. "În afara cărţilor, le-am mai dus copiilor şi mingi de fotbal, jocuri, jucării, table, şah, rummy, lucruri cu care să le ocupi timpul, să-i atragi. Am luat şi calculatoare, şi imprimante, şi materiale didactice pentru profesori. Şi încă mai e nevoie, dar pentru cultură, lumea nu prea răspunde...", adaugă Gabriela.
Unii oameni sună ca să-i ducem la vrăjitoare
În afara campaniei "Vreau să ajut", în desfăşurare se află campania "Vreau să fiu demn", în cadrul căreia cei de la Fundaţia Mereu Aproape şi-au propus să-i înveţe pe oameni despre voluntariat, despre cum îi pot ajuta pe cei de lângă ei. "Vreau să facem cunoscute cazurile unor oameni şi să încercăm să-i punem în legătură pe cei care pot şi ştiu cu cei care au nevoie. De fapt, scopul campaniei ăsteia este: nu le mai dăm peşte, le dăm undiţa şi îi învăţăm să pescuiască. Pentru că am ajuns la aberaţii în genul sunăm şi vrem să ne plătiţi întreţinerea sau restanţele la gaz sau leasingul la maşină. Avem şi bătrâni pensionari care ne sună şi ne spun că vor un aragaz superperformant şi cu butelie, şi îţi arată şi modelul, pentru că vor să-şi deschidă o firmă de catering. Altă persoană vrea să-şi deschidă o afacere şi ne-a cerut bani pentru un camion Mercedes şi ne-a trimis şi o poză cu maşina. Ne-a sunat un domn de 41 de ani, zilele trecute, care are un platfus, pentru că moaşa nu l-a tras de picior cum trebuie, şi care probabil s-a certat cu familia pentru că ne-a cerut să-i căutăm altă familie... Rămâi şocat... O tanti voia să o ducem la o vrăjitoare pe care a văzut-o la televizor. Zicea că a fost la medici, la preoţi, dar că nu mai are soluţie la problemele ei şi să o ducem la vrăjitoare", mai spune Ciprian. "Să plătim întreţinerea, curentul, gazul, asta nu facem. Dar oamenii rămân sideraţi când le explicăm că noi nu suntem bancă", adaugă Gabriela. Iar Ciprian completează: "Sunt foarte mulţi care sunt amărâţi, îi înţelegem. Dar, între ăştia sunt mulţi care au obţinut locuinţe sociale, care au nişte bani cu care ar putea să-şi plătească chiria, ca să nu fie daţi afară şi, cu toate astea, văzând că primesc ajutor şi dintr-o parte şi din alta, le e mult mai uşor să ceară în continuare. Şi atunci te trezeşti în situaţia că într-adevăr sunt nenorociţi. Pentru că îi vezi cu şapte-opt copii daţi afară, în stradă. Ce faci atunci? Îi ajuţi să-şi găsească o chirie, dar am mai avut cazuri când le-am dat bani de chirie şi au dispărut cu totul. Şi atunci ne-am gândit să-i punem faţă în faţă cu donatorii. Punem pe site articolul şi să vadă cum e să primească ajutorul şi apoi să fie întrebaţi ce au făcut, unde sunt, cum o duc, pentru că a doua oară nu o să mai ceară, când o să vadă că oamenii au înţeles că i-au ajutat degeaba. Îi responsabilizezi şi pe ei şi nu mai faci intermedierea asta ca apoi să-i explici donatorului de ce nu funcţionează lucrurile, pentru că de multe ori se întâmplă şi asta... Asta e ideea campaniei. Şi începe să funcţioneze, începe să dea rezultatele. Peste 20 de cazuri avem până acum în campania asta".
"România, iubeşte-te!", brandul sub care se vor derula toate campaniile
De curând, au încheiat campania pentru Spitalul "Marie Curie", făcută în parteneriat cu "Salvaţi-vă îngerii", a Lianei Stanciu, campanie începută în 2012 şi în care au strâns aproximativ 100.000 de euro. "Imediat ce aceşti bani vor intra în cont, pentru că deocamdată sunt doar pe hârtie, o să ne întâlnim cu reprezentanţii spitalului să vedem care sunt primele nevoi legate de blocul operator. De asemenea, avem în lucru câteva campanii la care aşteptăm feed-back legat de partea de finanţare. Una e "Sănătos, Voinic", în care ne propunem să responsabilizăm dacă nu părintele, măcar copiii, să-i învăţăm să mănânce sănătos. Alta este legată de un proiect educativ, care se referă la cei şapte ani de acasă, despre care nu mai învaţă nimeni nici în şcoală şi nici acasă. Campania se va desfăşura în şcoli şi grădiniţe, bineînţeles cu acceptul inspectoratelor şcolare. Nu în ultimul rând, merge mai departe campania "Lăsaţi-mă să învăţ", ne pregătim de a treia etapă, în care să oferim granturi de cărţi, cu condiţia unor proiecte culturale educative. Li se adresează unor comunităţi, organizaţii locale, şcoli, biblioteci. De asemenea, important de menţionat este "România, iubeşte-te!", campania umbrelă, brandul-mamă sub care vom derula toate campaniile de acum încolo. Că se cheamă "Vreau să ajut" ori "Lăsaţi-mă să învăţ", toate se pot derula sub acest brand".
Cine sunt cei de la Fundaţia Mereu Aproape:
Alessandra Stoicescu, preşedinte;
Adriana Pava, director general;
Gabriela Ştefan, director general adjunct;
Ciprian Dragomir, manager de proiect;
Cătălina Naftănăilă, organizare evenimente, PR;
Andrei Roşoiu, referent, "dar el e şi operator, şi şofer, e omul de evenimente BTL şi PR";
Dana "Bubu" Dumitrache "specialistul nostru pe tot ce înseamnă "Vreau să ajut", adică boli, spitale, fundaţii din străinătate, reporter, redactor, producător şi plângăciosul şef".
Din sumele strânse, amintim:
Teledon Marie Curie - 642.140 euro = aparatură medicală
Teledon Mereu Aproape 2008 - 500.000 euro = cazuri medicale care au plecat la tratament în străinătate
Apa trece, Romania rămâne - 850.000 euro = 75 de case la cheie
Vreau să ajut - 1.200.000 euro = tratamente boli cu risc vital pentru copii
Lasaţi-mă să învăţ - 350.000 euro = 10 centre de lectură şi alfabetizare
