"M-am indragostit. Singura problema este ca jumatatea mea are un copil, iar relatia dintre noi este putin cam tensionata. Ce pot sa fac?" Din pacate, nu exista o solutie universal valabila pentru aceasta problema. Insa psihologul Stefania Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, arata ca rabdarea, tactul si comunicarea sunt cheile care fac posibila intemeierea unei familii fericite, chiar daca in ecuatie exista deja un copil.

Diferente

In momentul in care in relatia parinte biologic – copil a aparut o a treia persoana, tensiunile exista de ambele parti. Pe de o parte se iveste problema: cum il va primi copilul pe noul-venit in relatia sa cu mamica sau taticul biologic, iar de cealalta parte: cum se impaca noul-venit cu faptul ca partenerul/partenera sa are un copil.

"Aceleasi framantari, aceleasi tensiuni, ganduri si intrebari exista si in mintea adultului, si a copilului. Ceea ce difera este numai forma in care ei se manifesta", explica psihologul nostru. In cazul adultului, teama de a fi respins se manifesta printr-o stare de retinere, de exemplu: "As vrea sa-i cumpar un cadou copilului, dar pentru ca nu stiu cum il va primi, mai bine nu o fac".

Evitarea iesirilor in trei, impreuna cu cel mic, vine din teama de a nu esua. Nou-venitul simte ca nu este inca pregatit sa ia contact si cu cealalta persoana din existenta partenerului. Mai ales ca relatia dintre parintele biologic este foarte stransa si orice pas gresit in atitudinea fata de copil poate duce la ruperea relatiei.

Noul-venit in viata copilului este perceput de cel mic ca un pericol, ca un "hot", care ii fura din atentia parintelui. De aceea, micutul care isi simte amenintata relatia cu parintele biologic va recurge la o serie intreaga de excese, de crize de gelozie si de posesie.

Secretul in aceasta situatie este ca ambii parteneri sa delimiteze clar cele doua relatii: cea dintre cei doi adulti si cea dintre adulti si copil. Iar noul-venit in familie trebuie sa nu tina mortis sa capete statutul de mama sau tata al celui mic.

VARSTE. Copilul mai mic reuseste sa il accepte mai repede pe noul adult din familie, pentru ca are o mai mare disponibilitate afectiva. Pe masura ce anii trec, in mod automat, se creeaza o relatie mai stransa intre copil si parintii biologici, iar disponibilitatea de a primi o alta persoana in relatia cu ei scade.

COMPETITIE. Noul partener al parintelui biologic intra de obicei pe picior de rivalitate cu cel mic. "Daca adultul se lasa prins in acest razboi pentru atentie, este o lupta care nu isi are rostul, pentru ca nu vor fi nici invingatori, nici invinsi. Ceea ce copilul nu poate sa puna in cuvinte este de preferat sa poata sa puna adultul, prin intelegerea trairilor micutului, a modului in care se manifesta relatia sa cu cel mic".