La mama sau la tata după divorţ?

O dată cu divorţul părinţilor, copilul trăieşte o mare dramă. Acest lucru il poate marca pentru toată viaţa. aceeaşi casă. Ce consecinţe are divorţul asupra lui? Cu cine va rămăne? Ne oferă răspunsuri la aceste intrebări psihologul Cristiana Hurduc.

O dată cu divorţul părinţilor, copilul trăieşte o mare dramă. Acest lucru il poate marca pentru toată viaţa. Un copil nu concepe ca familia lui să aibă altă formulă decăt mama, tata şi el. Nu inţelege de ce părinţii trebuie să se despartă, de ce unul dintre părinţi nu mai locuieşte in aceeaşi casă. Şi atunci cum să-i explici copilului că mami şi tati nu se mai iubesc? Ce consecinţe are divorţul asupra lui? Cu cine va rămăne? Ne oferă răspunsuri la aceste intrebări psihologul Cristiana Hurduc.

Se simte vinovat

"Copilul are tendinţa de a se simţi vinovat pentru divorţul părinţilor, mai ales dacă tensiunile dintre părinţi se răsfrăng asupra acestuia. In plus, dacă in perioada divorţului, copilul este pedepsit sau certat, el asociază cele două aspecte şi se simte vinovat pentru despărţirea părinţilor", explică specialistul. Cu timpul, copilului incepe să-i fie teamă că va fi abandonat. In mintea lui apar ingrijorări de genul: "Dacă mami şi tati nu mă mai iubesc, dacă rămăn fără părinţi…". Pentru a-l linişti, părintele trebuie să-i explice pe inţelesul său că, orice s-ar intămpla, mami şi tati vor continua să-l iubească.Intr-un moment atăt de dificil cum este despărţirea părinţilor, copilul are nevoie de dragoste şi de protecţie, dar in aceleaşi doze cu care era obişnuit şi inainte. Pentru că, mai cu seamă acum, copilul are nevoie de stabilitate. Orice schimbare suprapusă cu nesiguranţa, care oricum există din cauza divorţului, contribuie la apariţia stării de confuzie in mintea celui mic. Copilul are nevoie de repere stabile şi de o stare de confort, consideră psihologul Cristiana Hurduc. De aceea, după divorţ, micuţul este bine să meargă in continuare la aceeaşi şcoală sau grădiniţă, să rămănă in aceeaşi casă, in aceeaşi cameră, să i se asigure aceleaşi condiţii de confort. Să se aplice aceleaşi reguli şi aceeaşi disciplină, să nu i se ofere mai multe cadouri in incercarea de a atenua supărarea pricinuită de divorţ, să nu fie pedepsit, dar nici mai răsfăţat decăt inainte.

Un aspect deosebit de important după divorţ este legat de părintele cu care rămăne copilul. Majoritatea rămăn cu mama, pentru că aşa este firesc datorită legăturii materne şi rolului natural al mamei de a ingriji copilul. In multe cazuri insă, copilul rămăne cu mama pentru că tatăl nici nu mai vrea să audă de cei doi. Dar sunt şi situaţii speciale cănd copilul este incredinţat tatălui, pentru că mama, din diverse motive, se află in imposibilitatea de a-şi asuma rolul de părinte. In astfel de cazuri, copilul intămpină mai multe dificultăţi de adaptare decăt dacă ar fi stat cu mama.

Oricum, indiferent de părintele cu care va locui cel mic după divorţ, psihologul Cristiana Hurduc atrage atenţia că acesta nu trebuie transformat intr-un mesager. Părinţii fac o mare greşeală dacă işi transmit mesaje prin intermediul copilului. Fiecare părinte trebuie să vorbească bine despre celălalt, pentru a transmite o percepţie pozitivă copilului. Oricăt de mare ar fi conflictul dintre părinţi sau familiile celor doi, este complet greşit ca discuţiile, certurile, conflictele să se manifeste in prezenţa copilului.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

De obicei, părintele care se ocupă de creşterea copilului după divorţ işi schimbă atitudinea faţă de cel mic. Cel mai frecvent se intămplă ca mama să investească, in mod inconştient, băiatul cu calităţi atribuite tatălui. Prin replici de genul "acum tu eşti capul familiei, imi pun baza in tine, tu eşti sprijinul meu", mama nu face altceva decăt să-l incarce cu responsabilităţi. Copilul tinde să ajungă la standardele impuse de mamă, dar evident că se confruntă cu eşecuri, dezamăgiri, care ii slăbesc increderea in sine.

In opinia psihologului Cristiana Hurduc, relaţia părinte-copil trebuie să rămănă in echilibru după divorţ. Dragostea părintelui nu trebuie să se indrepte excesiv asupra copilului. Astfel mama va incerca să nu fie extrem de grijulie, dar nici extrem de severă.

Exprimarea sentimentelor

Psihologul Cristiana Hurduc recomandă părinţilor să vorbească deschis cu copilul despre situaţia apărută in cadrul familiei. Să-i spună că motivul principal al divorţului este neinţelegerea dintre mama şi tata, că el nu este vinovat cu nimic. Totodată este bine să i se ofere copilului ocazia de a pune intrebări, să i se dea voie să se exprime, să nu i se reprime sentimentele. Replicile de genul "tu eşti prea mic şi nu inţelegi nimic" sau "lasă-mă cu intrebările astea" nu fac decăt să sporească stresul şi confuzia copilului.

După divorţ, copilul incearcă inconştient să-şi reunească părinţii. El face tot ce-i stă in putinţă pentru a-i vedea din nou impreună. Copilul intreabă "dar de ce nu vine şi tati cu noi la film?" sau chiar refuză să facă anumite lucruri dacă nu este şi tatăl in preajmă: "Nu vreau să mergem in vacanţă dacă nu vine şi tati". In asemenea situaţii, părinţii nu trebuie să transforme copilul intr-un pretext pentru a rămăne impreună. Psihologul consideră că un copil este mult mai fericit intr-o familie monoparentală decăt intr-o familie cu doi părinţi care se ceartă in permanenţă.

CONSECINŢE. Stresul cauzat de divorţul părinţilor poate afecta copilul timp de doi ani. In această perioadă, el este mai nervos, mai violent, are un randament şcolar scăzut. Dacă situaţia nu este ţinută sub control de părinte, copilul va rămăne cu o percepţie deformată asupra familiei. Modelul lui despre familie este cea cu un singur părinte. O serie de studii au demonstrat că adulţii care provin din familii divorţate prezintă o mare probabilitate de a divorţa la răndul lor.

Sfatul psihologului

Copilul este foarte sensibil la stările emoţionale ale părinţilor. "Dacă părintele trece greu peste divorţ şi suferă mult, acesta ii transmite şi copilului tensiunea, nemulţumirea, ingrijorarea. Copilul simte la răndul său aceste trăiri şi are tendinţa de a-şi imita părintele. Pentru a depăşi mai uşor momentul divorţului, consilierea psihologică este indicată atăt părintelui, căt şi copilului", afirmă Cristiana Hurduc.