Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Să te împrietenești este o formă de relație și, în același timp, o formă de viață, în care te întrebi față de ce oameni manifești voluntar bunăvoință și cum exprimi această bunăvoință în așa fel, încât prietenul sau prietena să o și simtă și să o trăiască. Dacă celălalt nu ar răspunde la bunăvoința noastră cu propria-i bunăvoință, nu am putea să ne împrietenim cu el sau ea”, remarca distinsa psihologă Verena Kast, autoarea unei lucrări recent publicate de Editura Trei: „Viața înseamnă relație. De la sine către lume”. Dar să facem loc explicațiilor științifice: „Pentru a te împrieteni este nevoie de bunăvoință reciprocă, pe care trebuie să ne-o arătăm reciproc, pe care trebuie să o și acceptăm reciproc și pe care trebuie să o conservăm până la sfârșitul prieteniei. Ai încredere în această bunăvoință și pe viitor. Nici nu-ți poți imagina ca încrederea să se deterioreze”.
Miezul emoțional
În completare: „Bunăvoința se manifestă prin faptul că-i dorești prietenului/prietenei numai bine și te implici pentru ca acest «numai bine» să poată fi realizat ori de câte ori este posibil. De la prieten/prietenă aștepți și tu numai bine, fără să fii nevoit să reclami asta, altminteri prietenia și-ar pierde miezul emoțional. Mai mult de-atât: te aștepți chiar ca prietenul/prietena să știe ce este cel mai bine pentru tine în momentul de față - și, fiindcă sunteți prieteni, asta nu presupune un mare efort, el/ea pur și simplu știe. Prietenia face posibilă actualizarea celui mai bun potențial al nostru, fiindcă este o relație bazată pe bunăvoință, dar și pe solicitudine reciprocă. Și ce câștigi de pe urma unei prietenii? Câștigi experiența că există cu certitudine oameni care au încredere în tine și în care ai și tu încredere, chiar în pofida unor diferențe de opinie, a unor jigniri sau dezamăgiri. La care se mai adaugă și experiența că în prezența acestor oameni te poți simți la adăpost, dar și stimulat și provocat. Prietenii sunt întotdeauna o inspirație pentru o viață bună”.
Despre amabilitate
Mai mult: „Relațiile de prietenie sunt niște oaze în hățișul uneori cam spinos al relațiilor umane, ele sunt și plasa care te prinde când riști să te prăbușești în gol, de pildă în urma unor experiențe de pierdere. Relațiile acestea de prietenie, atât de importante din punct de vedere existențial, nu sunt desigur prieteniile acelea folositoare, nici măcar prieteniile plăcute, deși în orice relație de prietenie există desigur și folos, și plăcere. Ele sunt «prieteniile de suflet», relațiile în care suntem văzuți, dar în care ne putem dezvălui și cele mai intime laturi. Apoi, prietenia are o legătură și cu amabilitatea, dar înseamnă mult mai mult decât aceasta”. Mai exact? „Prietenii au, de regulă, o atitudine amabilă unii față de alții, chiar și atunci când se comport mai puțin amabil. Amabilitatea este un bun valoros. Într-o prietenie te poți bizui pe o amabilitate fundamentală, altminteri nu poți fi realmente prieten cu alt om. Când suntem empatici și, din empatie, prevenitori și săritori, se poate întâmpla cu ușurință să ne consumăm, să fim prea preocupați de celălalt și prea puțin de noi înșine”.
Supărarea sănătoasă
Tot aici: „Când ne lăsăm absorbiți de celălalt, când ne lăsăm contaminați de sentimentele sale împovărătoare, nu-i mai putem veni în ajutor. Mai ales în prietenie este necesar să știi să faci față supărării. Când ne supărăm, dorim ca un comportament sau o situație să se încheie. Când ne supărăm, un om - sau o situație - ne încalcă granițele, ne jignește sau, dimpotrivă, nu ne îngăduie să ne extindem granițele, să ne dedicăm propriilor interese. În ambele situații, supărarea ne face să ne dorim să strigăm «stop». Supărarea ne reglează relațiile cu semenii, în sensul că, deși aspirăm la un «noi» - la atașament -, vrem să și rămânem noi înșine. Doar astfel poate exista o relație între doi oameni de sine stătători, care se înțeleg și se și ajută reciproc. Mai ales între prieteni buni ai posibilitatea să dai glas unei supărări și să stai de vorbă despre problemele apărute. Dar este important să exprimi supărarea în locul potrivit, la momentul potrivit, cu intensitatea potrivită. Aristotel a remarcat că este un lucru dificil. Mai ales atunci când ideea ajutorului și susținerii reciproce într-un sens benefic vieții reprezintă o valoare importantă, subiectul delimitării și al abordării supărării trebuie recunoscut în importanța sa”.
Grija de sine
Nu în ultimul rând: „Să știi să faci față supărării este și o formă de grijă față de sine, de bună îngrijire a propriei persoane. Grija de sine este desigur importantă. Ideală ar fi o relație de prietenie între oameni care nu uită să aibă grijă și de sine. Din prietenie mai face parte și percepția sentimentelor dificile. Iar din încredere mai face parte și percepția supărării, a dezamăgirii și posibilitatea de a vorbi despre ele. Faptul de a accepta că și tu contribui la relație cu aspectele tale dificile și că tinzi să le vezi la celălalt, nu la tine însuți. Despre tot ceea ce este nearmonios trebuie vorbit de asemenea. Acesta este încă un lucru care se poate face într-o relație de prietenie. De aceea ea este o formă de relație relativ stabilă, din care avem multe de învățat despre încredere, despre coeziunea din relațiile bazate pe încredere, dar și despre abuzul de încredere și modul în care poate fi el abordat”.
Cine este Verena Kast
Verena Kast, doctor în psihologie analitică, este profesor de psihologie la Universitatea din Zürich și psihoterapeut cu practică privată. Este lector și analist formator la C.G. Jung-Institut din Zürich și autoarea multor lucrări despre psihologia emoțiilor, bazele psihoterapiei și interpretarea basmelor și a viselor.
„Prietenii sunt întotdeauna o inspirație pentru o viață bună”, Verena Kast, psiholog
„Supărarea ne reglează relațiile cu semenii, în sensul că, deși aspirăm la un «noi» - la atașament -, vrem să și rămânem noi înșine”, Verena Kast, psiholog
Citește pe Antena3.ro
