Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei care s-au plictisit de metodele clasice de a face mişcare pot opta pentru practicarea unui sport antrenant, provocator: escalada. Aceasta presupune căţărarea cu propriile puteri pe stăncă sau pe panouri speciale intr-un spaţiu inchis. Este un sport care implică renunţarea la viaţa trăită pe scaun: la birou, acasă, in maşină. Odată inscris la cursurile pentru escaladă te inscrii la un concurs permanent cu tine insuţi.
Escalada este un sport de care se poate apuca oricine, indiferent de vărstă, inălţime, greutate. Insă nu toţi cei care incep cursurile de căţărare vor ajunge la un nivel mare de dificultate. Deoarece pe parcursul orelor de căţărare este posibil ca unii dintre cursanţi să observe că escalada nu este sportul pentru ei. Insă nimeni nu poate şti inainte de a incerca să se caţere dacă este sau nu apt pentru acest sport. Singurul test valabil pentru a depista calităţile necesare pentru escaladă il constituie chiar practicarea ei. "Sunt căteva calităţi care se aplică in căţărare, dar se dezvoltă pe parcurs. Mulţi se sperie cănd aud că pentru a practica escalada au nevoie de forţă, mobilitate, supleţe şi rezistenţă. Consideră că ei nu au forţă şi ajung la concluzia pripită că escalada nu e pentru ei. Ceea ce este o greşeală. Pentru că in momentul in care te apuci de căţărat iţi descoperi puterile: nivelul forţei, al mobilităţii, supleţei, rezistenţei", explică Daniel Burcea, antrenor de escaladă in cadrul AlpinClub Carpatic Junior.
Securitate
Căţărarea presupune şi o implicare mentală foarte mare. Deoarece este un sport mai neobişnuit. "Este un sport in care lucrezi cu tine. Apar o serie de senzaţii intense deosebite de cele specifice altor sporturi. De exemplu, senzaţia de dezechilibru in escaladă este resimţită altfel faţă de aceeaşi senzaţie din orice alt sport", arată instructorul. Şi asta nu pentru că escalada ar fi un sport extrem şi ţi-ai pune viaţa in pericol. Ci pentru că in escaladă intervin ambiţia, dorinţa de a nu te dezechilibra, de a-ţi folosi toate calităţile propriului corp pentru a merge pănă la capăt. Deşi nivelul adrenalinei creşte pe măsură ce urci, căţăratul nu este un sport riscant. Deoarece la cursuri beneficiezi de un instructor care te invaţă să faci mişcările corecte şi fiecare cursant este asigurat cu echipament de securitate.
COPII. Pentru copiii intre 3 şi 6 ani este indicat un panou de escaladă cu un nivel foarte mic de dificultate - inclinat in interiorul peretelui. Pentru copiii mai mari de 6 ani nu se mai fac diferenţe faţă de adulţi. Astfel, orice copil peste 6 ani trece prin aceleaşi etape ca şi adulţii: de la nivelul uşor la cel mai dificil, in funcţie de modul in care progresează de la o oră de curs la alta. Copiii datorită calităţilor specifice vărstei - mobilitate, elasticitate - asimilează mai repede recomandările antrenorului. Un beneficiu al escaladei extrem de important pentru copii este dezvoltarea capacităţii de a socializa cu ceilalţi cursanţi, indiferent de vărsta lor: "La sala de escaladă, atmosfera este deosebit de prietenoasă, fiind foarte uşor să-ţi faci noi prieteni", precizează antrenorul.
DIFICULTATE. Există mai multe trepte de dificultate la cursurile de escaladă, iar pereţii sunt adaptaţi pentru incepători, cei cu pregătire medie şi avansaţi. Panoul cel mai uşor este cel cu o inclinaţie pozitivă, adică la 10 grade in interior faţă de planul vertical. Urmează peretele drept, iar cel mai dificil este cel cu inclinaţie negativă, 5-10 grade in exterior. Sunt mai dificile pentru că iţi cer altfel de mişcări ale corpului, altă poziţionare a centrului de greutate. Trecerea de la un nivel de dificultate la altul se face in funcţie de capacităţile fiecărui cursant de a deprinde mişcările. Insă un cursant care vine la sală şi este asistat de un instructor de două ori pe săptămănă, in două luni, va trece la o etapă mai dificilă.
DIFERENŢE. Mulţi susţin că alpinismul şi escalada inseamnă acelaşi lucru. Insă singurul element comun este că ambele sporturi presupun căţărarea. De fapt, alpinismul se practică pe munţi inalţi, pe pereţi abrupţi, de 150-200 de metri. Cel mai adesea, alpinismul este asociat cu zăpada şi implică un grad de risc ridicat, chiar şi cu echipament de protecţie. Pe de altă parte, escalada inseamnă trasee scurte, de 10-40 de metri, punctele de asigurare sunt foarte solide, iar căţărarea se face folosind doar proeminenţele stăncii.
INDICAŢII. Persoanele care au inceput să practice escalada sunt sfătuite să renunţe la fumat şi la consumul de alcool, deoarece aceste obiceiuri le ingreunează evoluţia. Cei cu afecţiuni ale inimii sau boli pulmonare au nevoie de avizul medicului pentru a putea practica acest sport.
